Marea împărțeală

Băsescu a revenit la Cotroceni împreună cu consilierii dați afară de Antonescu. Europa răsuflă ușurată și mulțumită că a oprit „derapajele” democratice ale puterii de la București, dar e hotărâtă să stea cu ochii pe ea. Madame Reding, femeia-comisar, se felicită personal că a reușit să blocheze „abaterile” guvernului și că nu s-a mers „până la extremă”. Putem înțelege prin „extremă” demiterea – inadmisibilă – a președintelui suspendat. Ponta își linge rănile prin Africa de Sud în timp ce Antonescu încearcă să uite episodul interimar călătorind prin Italia. Eșecul USL nu poate fi însă asimilat unui succes al lui Băsescu și al PSD. Ba, se poate spune, că de data aceasta președintele a încetat să mai fie o locomotivă pentru partidul lui Blaga, cel care recunoaște – cu o îndrăzneală de care n-ar fi dat dovadă până acum – că comportamentul acestuia a adus daune imaginii și așa șifonate a partidului. O primă consecință este faptul că într-un sondaj discret, inodorul Mihai Răzvan Ungureanu se află, la popularitate, cu vreo două procente peste Blaga. Ce înseamnă asta? Că proiectul alianței alternative – cea de Centru-Dreapta – devine o necesitate, chiar dacă acum procentele pe care le-ar aduce MRU și Neamțu sunt nesemnificative. Aritmetica alianțelor este însă mai specială și s-a dovedit că 1+1 poate să dea, uneori 3, sau chiar 4. Așa încât se prefigurează importante cedările ale partidului-fanion către aliați, în vederea alegerilor din Decembrie. 2 sau 9. Analiștii estimează că cele două partidulețe de buzunar vor primi un număr de colegii care s-ar putea să stârnească niscai revolte în teritoriu. Din condiția în care se află însă, PDL-ul nu prea are de ales. Perspectivele nu sunt din cale-afară de roz nici de partea cealaltă. Ultimul sondaj arată USL-ul în pierdere de teren, până pe la 50 la sută. Zonă delicată, în care lucrurile pot oricând să basculeze periculos. Așa încât și PSD-ul și PNL-ul trebuie să-și ia măsuri de siguranță, pentru că și ele au nevoie de aliați. Ponta a negociat deja cu Oprea, iar UNPR-ul va beneficia de un cadou de 20 de colegii în care va putea să-și plaseze pratic toți oamenii – inclusiv președintele slujbaș la președinție. De partea cealaltă, PNL-ul este dependent - mediatic – de Voiculescu și de antenele lui. Și aici s-a negociat, iar mogulul a pus mâna și el tot pe 20 de colegii. Problema este, însă, că nici UNPR și nici PC nu vor primi și garanții și este de așteptat ca colegiile pe care li le vor repartiza frații mai mari să nu fie dintre cele care asigură succesul. Capul-compas al momentului devine runda parlamentară. Ce se va mai întâmpla cu președintele, vom vedea după asta...