Manelizare a la Vlădescu

Nu știu ce a fost în capul ministrului Finanțelor când a ales să-i facă imagine – lui și ministerului – două personaje care n-au nicio legătură cu domeniul. E ca și când un post comercial de televiziune, dornic să-și crească audiența, apelează la un ministru precum dl Vlădescu ca să prezinte buletinul meteo sau știrile sportive. N-am nimic cu domnii Gheorghe și Bittman, și cred chiar că pe ce știu ei să facă sunt suficient de buni. Dar să apelezi la Gheorghe ca să faci ministerul mai simpatic celor de pe care se iau cu japca pieile impozitelor, e ca și cum ai turna gaz pe foc. Abia aștept să-l văd pe acesta, cu mutra lui antipatică și cu stilu-i enervant, comunicând ultimele măsuri luate pentru a mai aduna câte ceva la buget. Sau pe Bittman, transmițându-i lui Vlădescu doleanțele maselor de contribuabili, aflate pe la concertele pe care le dă prin țară. Ideea de a pune pe posturile care asigură P.R.-ul instituțiilor a unor personalități din diferite (alte) domenii nu e nouă. De regulă, se mizează pe charisma acestuia și pe capacitatea lor de a transmite într-o manieră mai agreabilă semnalele publice ale instituțiilor respective. Dar e vorba, aici, de profesioniști în domeniul respectiv. Ceea ce face însă dl Vlădescu este precum, la un concert de la Ateneu, îi inviți să facă prezentarea pe Jean Paler sau tandemul Țociu-Palade, mizând pe faptul că publicul scrobit, sătul de conformism, ar aprecia cu mai mult aplomb o simfonie de Beethoven în ambalajul neconvențional oferit de saltimbancii de la căminul cultural. N-am prea mari îndoieli că procedeul va face prozeliți și în curând conferințele de presă ale ministerelor vor fi transformate în concerte de manele sau în emisiuni de divertisment. Nu e doar o lipsă de respect față de propria condiție, a unor instituții ale statului, dar și o bătaie de joc la adresa unui popor confruntat cu prea puține motive de bucurie...