Mâna „doctorului fără arginţi”, despre care se spune că are puterea de a vindeca, adusă la Râşnov

Braşovenii se pot închina până miercuri, 26 mai, la racla cu moaştele Sfântului Luca, arhiepiscopul Crimeei, medicul trupului şi sufletului, care au fost aduse la Biserica Sfântul Nicolae din Râşnov. Se spune că moaştele sale au puteri tămăduitoare şi fac şi acum minuni. Născut într-o familie princiară, Luca al Crimeei a fost chirurg şi profesor universitar şi este considerat unul dintre marii predicatori ai secolului trecut. A fost numit şi „doctorul fără arginţi”.
„Aşteptăm pelerinii să vină la Râşnov, fiindcă minunile Sfântului nu s-au oprit aici. Mâna sa dreaptă a ajuns în zona Braşovului pentru a capta evlavia şi dragostea tuturor braşovenilor. Aceasta va rămâne până miercuri seara la Biserica Sfântul Nicolae, iar credincioşii se pot ruga Sfântului pentru orice dureri şi suferinţe. Doctor fiind, dar şi ierarh, Sfântul Luca al Crimeei a îmbinat această calitate într-o serie de vindecări făcute prin rugăciune, dar şi cu ajutorul ştiinţei. După mutarea sa la cele veşnice a rămas un făcător de minuni”, a spus preotul Cătălin Dumitrean, care a adus racla cu sfintele moaşte la Râşnov.
Moaştele considerate tămăduitoare au fost aduse în România din Grecia. Se spune că, în timpul vieţii, Sfântul Luca a vindecat mulţi oameni prin harul său, uneori doar trecând mâna peste bolnavi.  „În această perioadă de pandemie oamenii au nevoie şi de doctorul trupesc, dar şi de cel sufletesc. Prin Sfântul Luca, Dumnezeu face în continuare minuni, să ne aline durerile şi suferinţele”, a spus şi Cornel Puşcariu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae din Râşnov.   
În calendarul Bisericii Ortodoxe, „doctorul fără arginţi” e prăznuit pe 11 iunie. Luca al Crimeii a fost unul dintre cei mai prestigioşi chirurgi ruşi, fondator al chirurgiei septice. El se ruga Maicii Domnului înainte de fiecare operaţie, a avut curajul să atârne o icoană în sala de operaţii şi să ţină cursuri la facultate îmbrăcat în haine de preot având o cruce la gât. A fost hirotonit preot în februarie 1921, în plină perioadă de persecuţie din partea autorităţilor bolşevice. Autorităţile comuniste decid concedierea lui de la universitate şi, ulterior, arestarea. Vreme de 11 ani a trăit în exil, de abia în 1942 s-a întors, recunoscut ca preot, în Rusia.
N-a încetat nicio clipă să fie medic şi preot în acelaşi timp, tratând chiar şi demnitarii comunişti. În 1946 este laureat al „Premiului Stalin” pentru medicină.
În 1956 orbeşte, retrăgându-se în monahie, se stinge din viaţă pe data de 11 iunie 1961, la vârsta de 84 de ani. De atunci, mormântul său devine loc de pelerinaj. Pe data de 25 mai 1996 Biserica Rusă îl trece în rândul sfinţilor. În urma dezhumării rămăşiţelor sale pământeşti s-a constatat că acestea răspândeau o mireasmă plăcută, iar inima sa era neputrezită.   (BizBrasov.ro)