Majoratul unei democrații

Pentru tinerii din ziua de azi, „rație” înseamnă doar raportul dintre upload și download pe internet. Ouăle nu se mai dau pe cartelă, aceasta găzduind doar creditele de pe mobil. Televizorul merge două ore pe zi, pentru că atunci adolescentul pleacă de la calculator. Și el stă la cozi: dar nu la alimentară, ci sâmbăta la supermarket. Nu la benzinărie, pentru un plin, ci în autobuz, la orele de vârf. Au trecut 18 ani de când s-a născut românul liber. Copiii nu pot face diferența între înainte și după În mod clar, lucrurile s-au schimbat de atunci și, o dată cu ele, oamenii. Pentru „tânăra generație”, singurul cireșar a rămas Harry Potter. Cordeluța cu fundițe și cămașa în picățele albastre ar putea fi la modă doar dacă o poartă ReBelDe, iar cel mai lung păr are 10 centimetri și e „prins” cu gel în țepi. În spatele look-ului se află însă mentalitatea. Cea pe care părinții lor nu și-o pot schimba. „În mod clar, percepția tinerei generații e total diferită față de cea a oamenilor care au trăit acele vremuri. Ei nu pot face comparație între cele două Românii - cea socialistă și cea democratică, pentru că tot ce știu ei sunt din povestiri. Este posibil să aibă legături cu rămășițele comunismului indirect, prin familie sau modelele din societate”, a declarat sociologul Claudiu Coman, decanul Facultății de Sociologie de la Universitatea „Transilvania” Brașov. Îndepărtare, înstrăinare, individualizare, alienare Coman spune că cel mai mare impact asupra noii societăți nu au avut-o nici hypermarketurile și nici televiziunea, ci internetul. „Cea mai puternică diferență dintre generațiile trecute și cei care acum au ajuns la vârsta majoratului se datorează internetului”, este de părere sociologul. - „Internetul a creat un alt timp de interacțiune între oameni, cea indirectă – un efect al globalizării. Pe de altă parte, ei au parte de libertate totală pe care nicio putere de stat nu o poate îngrădi”, ne spune Coman. Partea proastă a acestei globalizări este faptul că lumea nu mai este la fel de apropiată ca înainte de Revoluție. „Înainte aveam un dușman comun: securitatea, partidul. Acum nu poți să mai vorbești de solidaritate. Întrucât interacțiunea este indirectă, indivizii se înstrăinează unii de ceilalți, devin chiar mai individualiști. Cum în comunism toată lumea trebuia să fie la fel, acum toți vor să fie diferiți. În consecință, asta duce la izolare și alienare. Nu mai interacționezi așa cum ar trebui cu ceilalți”, este de părere sociologul. Coman a precizat că, totuși, noua dinamică a interelaționării, după 18 ani de la Revoluție, nu a dus la o creștere a depresiilor sau a sinuciderilor, chiar dacă suntem tentați să credem că tânăra generație are mai multe influențe negative. „Numărul sinuciderilor nu a crescut, nici nu a scăzut. A rămas constant, fiind influențat mai degrabă de alți factori precum specificul fiecărei naționalității. Spre exemplu, ungurii sunt mai depresivi”. Revoluția - o poveste spusă de părinți Pentru tinerii care au împlinit sau împlinesc 18 ani, momentul nașterii loc nu este asociat cu cel al eliberării de sub jugul comunist. „Nu îmi mai amintesc nimic din ce s-a întâmplat atunci. Tot ce știu e că mama m-a luat și m-a ascuns sub pat ca să nu mă împuște. Mai știu că tata s-a dus să preia controlul asupra Primăriei. N-am de unde să știu mai multe, că m-am născut în preajma Revoluției”, ne-a spus Denisa Rățulea, o elevă de18 ani. Pentru ea, ca și pentru întreaga ei generație, Revoluția nu a fost decât o seamă de povestiri spuse de părinți. „Știu că totul a pornit de la un miting în cinstea lui Ceaușescu. Apoi totul a degenerat: au fost victime, era și Iliescu prin preajmă. Nu știu foarte multe oricum, doar din ceea ce mi-au povestit ai mei. Părinții mi-au spus că erau focuri de armă în Piața Sfatului, că în Brașov nu au murit chiar așa mulți oameni ca în București și Timișoara, că stăteau ascunși în casă cu lumina stinsă, să nu fie împușcați. Mai știu că pe timpul comuniștilor erau cozi infernale la pâine și lapte, ca mâncarea era cu rația, ca nu se găsea mai nimic. Nu trebuia să povestesc nimic străinilor pentru că erau securiști, că nu se putea pleca din țară. La anumite ore se lua curentul și la televizor te puteai uita doar două ore pe zi. Din fericire, nu am trăit acele vremuri. Cei care au trăit în comunism aproape toată viața lor și-au păstrat obiceiurile și principiile comuniste”, ne-a spus Diana Codiță, o puștoaică care va împlini în curând 18 ani.