Mahalagismul lui Orășanu

De sub pojghița de luciu britanic a imberbului ex-șef al AVAS a răzbătut culorea roșu-închis a odraslei de primar nomenclaturist de pe la Oravița-Moravița pe unde a acționat, conform indicațiilor de partid, mama cea grijulie. Adus fără prea multă noimă în fruntea unor instituții care aveau nevoie de un temperament experimentat și cumpănit, norocosul june s-a trezit ca cocoșul în vârful mormanului de gunoi zgârmând și cotcodăcind vesel în căutarea unor avantaje la care, conform cutumei, fiecare șef pus acolo avea dreptul. Și pentru că lucrurile s-au precipitat și, fiind nevoie de un loc călduț pentru fostul ministru al Apărării, ca răsplată pentru jertfa patriotică de a se fi încontrat ca prostul cu președintele pentru a-i face pe plac șefului său, premierul, Tăriceanu s-a gândit că cel mai ușor se poate debarasa de această achiziție nesemnificativă care era dl Răzvan Orășanu. Iar dl Răzvan Orășanu, care miza pe un răgaz de minim trei ani pentru a-și aranja în liniște ploile, s-a trezit deodată că rămânea cu buza umflată. Și ce-a zis dânsul: decât să plângă mama, mai bine să bocească mamele dumnealor! Și s-a apucat, într-o veselie, să xeroxeze tot ce i-a căzut în mână pentru a-și face o documentare completă pentru vremurile care vin și în care ar putea ca, în deplină cunoștință de cauză, să ofere consultanță sau să desfășoare niscai activități blindat de datele luate de la mama lor. Dl Orășanu n-a fost prea original în repezitul său demers. A devenit deja un obicei ca un om pus șef pe undeva să plece de acolo cu cât mai multe copii de dosare sau de acte care ar putea să ofere o viață și o pensie liniștită și alimentată de beneficiile mai micilor sau mai marilor șantaje. Cât sunt în funcții, șefii de acest tip au un fișet sau un seif în care adună, grijulii, foi albe pentru zile negre, asigurări de viață pentru ca, odată scoși din pâine, să nu fie lăsați, vorba aia, „fără colegi”. Unii o fac din interes, alții din orgoliu. Un fost președinte a plecat de la Cotroceni cu toată arhiva originală din timpul mandatului, pe care a îndesat-o în niște memorii editate în volume grele, de multe kilograme. Nu se știe prea exact cu ce recoltă au plecat de la locul de muncă câțiva șefi de servicii mai mult sau mai puțin secrete, ale căror afaceri au înflorit, ulterior. Cert este că, dacă declarațiile de avere abia acum se îndreaptă spre o formulă cât de cât rezonabilă – odată cu votarea ANI – nu există, practic, niciun fel de reglementări privitoare la furtul - ăsta e termenul – de documente oficiale. Cu un umor aproape britanic, Răzvan Orășanu se explică cum că și-a burdușit jeep-ul cu notițele proprii, pentru a putea să-i facă loc în birou succesorului său. Timida intervenție a Parchetului în acest caz se poate solda, bine-mersi, cu un NUP, mai ales dacă premierul se va simți obligat să-l compenseze pe fostul șef al AVAS cu un post pun vreo altă structură, cu toate că cel mai potrivit gest pe care poate să-l facă e să-i tragă un șut în fund care să-l trimită înapoi de unde a fost adus cu sacrificii: la Londra sau la Oravița-Moravița…