Magistrul care se transforma în elev

Avocaţi, arhitecţi, medici, profesori – zeci de absolvenţi ai Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” au ţinut să se întoarcă în bănci la zeci de ani de când au terminat liceul, pentru a-l omagia pe profesorul lor de română, Constantin Cuza.
Centenarul dascălului a fost pregătit de  nepotul său, Călin Pop, în mai puţin de două luni, dar a reuşit să adune şi mărturii ale activităţii dascălului, şi absolvenţi care îl preţuiesc şi astăzi.

„L-am iubit, îl iubesc, îl pomenesc la slujbele mele bisericeşti”
Cu o activitate de peste 37 de ani de predare a limbii şi literaturii române, majoritatea lor la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”, profesorul Constantin Cuza a modelat generaţii întregi de tineri. Unul dintre elevii săi a fost părintele Vasile Oltean, fost director al Muzeului Prima Şcoală Românească, care îşi aminteşte cum dascălul le dădea elevilor sarcina de a le preda colegilor, punându-i astfel să facă muncă de cercetare, iar la prezentare, profesorul devenea elev.  
„Era o cinste şi o onoare. Personal, am avut surpriza să fiu invitat să vorbesc despre Negruzzi şi Junimea de la Iaşi şi m-a trimis la Arhivele Statului să cercetez. O lună am cercetat, am  documentat ca să fac o lecţie cum trebuie. Asta era Cuza, iar Cuza venea cu completările care ne uimeau, de natură biografică. Când vorbea de Eminescu, ştiam toată viaţa lui Eminescu, când vorbea de Creangă, de Coşbuc. L-a cunoscut pe Coşbuc şi ne-a insuflat acest sentiment al iubirii faţă de română. L-am iubit, îl iubesc, îl pomenesc la slujbele mele bisericeşti”, a spus părintele Vasile Oltean.
O altă absolventă de Şaguna, şefă de promoţie, Marcela Ciocoi, mărturiseşte că îi datorează ceea ce ştie profesorului de română, care i-a fost şi diriginte.
„Am crezut că voi face şi o carieră literară, s-a întâmplat să mă îndrept pre ştiinţe mai precise, de o meserie care are nevoie de dovezi de medicină, dar pe unde am fost ulterior, în călătorii în schimburi de experienţă  mi-am dat seama şi a preţuit mai mult ceea ceea ce ne-au învăţat profesorii noştri. Mulţumesc părinţilor mei că exist, dar mă înclin în faţa profesorilor pentru că ei m-au făcut să devin ceea ce sunt astăzi”, a menţionat Marcela Ciocoi.

„Îi invidiez, pentru că eu fugeam de «domnul profesor», fiind bunicul”
Profesorul Constantin Cuza a avut o vie contribuţie şi la viaţa culturală a oraşului, într-o perioadă dificilă a istoriei noastre. Printre altele, a salvat, în 1949, fondul documentar al Liceului Andrei Şaguna, de arderile ordonate de mai marii vremii. A fost dascăl la Şaguna până în 1984.
„Îi invidiez, pentru că eu fugeam de «domnul profesor», fiind bunicul care tot timpul spunea: nepoate, hai să-ţi povestesc!... Şi eu la 14-15 ani numai de asta n-aveam chef, aşa că îi invidiez că ei au absorbit din poveţele şi din ce le-a însămânţat profesorul”, a declarat şi Călin Pop, nepotul profesorului.
Centenarul Constantin Cuza a continuat sâmbătă între orele 10:00 - 19:00, cu o zi a porţilor deschise la locuinţa profesorului, situată pe Cloşca 28. Totodată, a fost dezvelită o placă memorială. Proiectul Centenarului se va desfăşura pe parcursul întregului an, prin mai multe evenimente.