Lupta lui Băsescu cu „nesimțiții” și „împuțiții”

Vi-l puteți imagina pe George Bush, ca să dau exemplul „licuriciului” mai mare, plimbându-se cu nevasta prin Washington sau prin alt oraș american, în mijlocul compatrioților săi, în așa-zisul său „timp liber” (deși un președinte în funcție nu prea are așa ceva; el e în slujba națiunii 24 de ore din 24. Credeți cumva că dacă America e atacată noaptea, el nu pune degetul pe butonul atomic până la 8 dimineața, când revine la biroul Oval?), uitându-se chiorâș la droaia de jurnaliști din spatele agenților secreți care-l protejează sau la elicopterele din care aceștia încearcă să ia imagini și spunându-le verde în față: „Nesimțiților, mai lăsa- ți-mă în pace că sunt cu nevasta în timpul meu liber!” Desigur, George Bush n-ar putea să facă așa ceva. Nu-și poate permite să înjure în față (indiferent de cum gândește) principalul instrument de care se servește în comunicarea sa cu poporul. Probabil că Traian Băsescu a inventat alte mijloace de comunicare cu poporul român, așa încât presa ar trebui să fie prezentă doar când o cheamă el și când are chef să i se adreseze. Altminteri, „lucrătorii condeiului și ai imaginii” se transformă automat într-o adunătură de „nesimțiți” și „împuțite”, ca să folo- sim terminologia prezidențială. Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă la Mamaia nu e singular. Am mai asistat și în alte dăți la răbufnirile băsesciene. De la episodul cu recuperarea pungilor cu cearșafuri din casa de pe Mihăileanu – acțiune privată, la care presa nu fusese invitată – și până la escapadele sale de-a lungul și de-a latul litoralului, Traian Băsescu își proclamă dreptul la viață personală fără ingerințe din partea presei. Un drept altminteri firesc: Băsescu este, întâi de toate, om, și ca oricare altul ar avea dreptul la intimitate. Un drept care, de regulă i se respectă. Nici un gazetar nu și-a băgat nasul prin așternuturile sale de la Cotroceni sau din Băneasa. Când iese în lume, e altceva. Înseamnă, în primul rând, că își asumă riscul ca, pe lângă a fi adulat de fani, să fie și observat de gazetari. Pe de altă parte, dacă ține atât de mult la statutul său de persoană privată, nu trebuia să se bage în chestia asta cu președinția. Dacă azi îl aveam președinte pe Năstase, cum putea să fie, sâmbătă, gazetarii ar fi fost pe urmele acestuia și habar n-ar fi avut ce face Băsescu, cetățeanul. Nu i-ar fi interesat. Așa încât, soluția problemei este mai mult decât simplă: „schimb Cotroceni, cu prea multe dependențe, pentru apartament la bloc în Constanța!”. Liniște asigurată!