Lumină prealuminoasă

„Lumină prealuminoasă te-ai arătat Gheorghe, strălucind cu razele cele dumnezeieşti pe cei ce cu credinţă te cheamă pe tine. Roagă-te pentru noi lui Hristos Mântuitorului, Carele S-a arătat în repejuni, şi a luminat pe cei zidiţi din pământ.” (Condacul Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul)
Condacul pe care îl vom putea asculta la slujba de duminică punctează importanţa rugăciunii, nevoinţelor şi postului, datorită cărora Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul a strălucit „cu razele cele dumnezeieşti”. Denumirea provine de la pustiul Hozeva, unde se afla Mânăstirea Maicii Domnului. Sfântul a fost trimis aici de către fratele său mai mare, Heraclid, care vieţuia în pustie pe malurile Iordanului. Peste câţiva ani Gheorghe i s-a alăturat lui Heraclid, pe care îl asculta ca pe un părinte.
După moartea fratelui său, Sfântul s-a întors înapoi în mânăstire unde îi povăţuia pe ucenicii săi cu multă smerenie. Când a simţit că se apropie de sfârşitul zilelor, l-a chemat pe Antonie, unul dintre credincioşii săi ucenici, care era ocupat cu oaspeţii ce tocmai sosiseră la mânăstire. Atunci, Gheorghe i-a transmis să nu se necăjească, deoarece va aştepta după el. Astfel, la miezul nopţii, după ce a venit ucenicul său, Sfântul a trecut la ceruri, zicând „Ieşi suflete al meu! Du-te către Domnul!”.