Lucia Bunaciu, o legendă vie a Brașovului

La aproape 90 de ani, urmașa familiei Mureșenilor este încă în formă și le povestește cu plăcere celor care-i trec pragul casei o parte din istoria pe care a trăit-o. Familia Mureșenilor, grație căreia a supraviețuit primul ziar românesc din Transilvania și căreia îi datorăm tot respectul pentru redactarea versurilor Imnului „Deșteaptă-te, Române”, mai are un singur urmaș în Brașov. Lucia Bunaciu are 89 de ani și are datoria de a păstra intactă prețioasa moștenire lăsată de predecesorii ei. Aceasta încă se mai implică în activitatea Muzeului Casa Mureșenilor, al cărei director onorific este, iar, de curând, a primit vizita unui grup de copii care participă la cursurile „Vacanța artelor la muzeu”. Aceștia au aflat mai multe amănunte despre viața Mureșenilor, chiar de la urmașa acestora, dar și cum au luat naștere versurile Imnului Național și semnificația acestuia. La aproape 90 de ani, Lucia Bunaciu este încă în formă. Locuiește într-o casă veche din centrul vechi al Brașovului, iar plăcerea ei cea mai mare este să asculte muzică clasică. - continuare din pagina 1 - Lucia Bunaciu s-a născut pe 12 noiembrie 1922, în Pecica, județul Arad. Când avea numai un an s-a mutat împreună cu familia la Cluj-Napoca, unde a locuit până în 1940. Acela a fost anul în care, în urma Dictatului de la Viena, a ajuns la Brașov. Și-a continuat studiile la Academia Comercială din Brașov, de unde a obținut diploma de jurist și în paralel s-a format ca economist la Sibiu. Încă din studenție a fost suplinitoare de limba franceză la Liceul Șaguna, și mai apoi de limba engleză la Liceul Comercial de fete. Din 1946 a lucrat un an ca economist la fosta Fabrica Voina, devenită apoi Uzina II. Apoi, timp de un singur an, până să i se desființeze postul, a predat și la Liceul Meșotă. Lucia Bunaciu este nepoata compozitorului Iacob Mureșianu și mai are un frate, de profesie medic, care trăiește, din 1965, la Paris. O origine „nesănătoasă” în comunism Chiar dacă a absolvit studii universitare, în regimul comunist a fost nevoită să lucreze ca tăbăcar, pentru a-și ascunde condiția de om intelectual. „Originea mea «nesănătoasă» m-a afectat mult. Provenind dintr-o familie de intelectuali, nu am putut fi angajată. Era foarte rău să ai școală în vremea aceea, pentru că lumea și sistemul te condamnau. Intelectualii erau considerați oameni cu privilegii”, povestește Lucia Bunaciu. I-a fost foarte greu, însă a reușit să-și găsească un post de tăbăcar. Munca nu i se potrivea deloc, dar nu a încetat să spere că o să ajungă acolo unde îi este locul. Așa a ajuns să facă inventarul tăbăcăriei și mai apoi a fost promovată pe postul de casieră. Din 1949, de când s-au unit tăbăcăriile din Brașov a ajuns în fabrica Aurora, transformată apoi în Timpuri Noi. Acolo a fost numită șef pe Serviciul Financiar și pensionată pe caz de boală, în 1963. Între timp s-a căsătorit cu un angajat al Băncii Naționale, cu care a trăit până în 1991. Începând din 1991, la propunerea actualei directoare a muzeului, Lucia Bunaciu s-a implicat în bunul mers al Muzeului Memorial „Casa Mureșenilor”, înființat în 1968. „A trebuit să studiez, să citesc, să cercetez arhiva. Deși eram urmașă aveam doar amintiri. Se pare că în decursul celor 20 de ani m-am perfecționat în «Mureșeni», iar astăzi sunt directorul onorific al acestei instituții”, mărturisește brașoveanca. Povestea Imnului Național al României Cu toții știm că poezia „Deșteaptă-te, române!” a fost scrisă de Andrei Mureșianu, însă mai puțini știm cum au apărut aceste versuri, transformate apoi în Imn național. Andrei Mureșianu a scris poezia în urma știrilor sosite de pe Câmpia Libertății din Blaj, în 1848. Suzana Mureșanu, soția poetului povestea că Andrei a venit acasă foarte tulburat, s-a plimbat toată noaptea prin odaie și dimineața scrisese cântecul revoluționar „Deșteaptă-te, române!”. „Andrei Mureșanu i-a citit prietenului său, George Barițiu poezia, iar acesta a socotit că trebuie să i se găsească neapărat o arie, o melodie. Ajunși la Biserica Sf. Treime din Șchei, unde ruda noastră, Bonifaciu Pitiș era paroh, l-au chemat pe cântărețul bisericii și l-a rugat să le cânte mai multe melodii. Tânărul de 16-17 ani avea o voce frumoasă, iar din melodie în melodie, Andrei Mureșianu s-a oprit la un cântec bisericesc, numit «Din sânul Maicii mele».Această melodie l-a impresionat pe poet, care era și un bun muzician și a notat această melodie în formă de imn, schimbându-i tempoul tărăgănat. Apoi, elevii de la Școala Comercială a lui George Barițiu de sub Tâmpa au fost învățați melodia, pe care au cântat-o”, povestește Lucia Bunaciu despre cele auzite de acasă, din tonurile lucrărilor lui Barițiu și din mărturiile contemporanilor.