Luarea copiilor din familie la Fişer, caz unic sau obicei?

Familia Florea din Fişer – fostă localitate din judeţ, devenită cartier al oraşului Rupea – luptă să o aducă acasă pe micuţa Mirela, în vârstă de 7 ani, internată într-un centru din Codlea. Aţi putut afla încă din vara acestui an câteva din problemele cu care s-a confruntat familia nevoiaşă în lupta cu autorităţile locale şi judeţene. Pentru soţii Florea efortul de a-şi recupera copiii internaţi fără voia părinţilor în diverse centre ar fi fost unul imposibil, chiar şi din punct de vedere material. Numai drumurile până la Braşov şi Codlea – uneori chiar şi 3 pe săptămână – ar fi fost o cheltuială mult prea mare pentru ca bieţii oameni să le mai poată oferi şi cele necesare traiului de zi cu zi copiilor. Colac peste pupăză, fetiţa născută în luna iulie a avut mai multe probleme de sănătate, motiv pentru care mama a fost nevoită să se interneze de mai multe ori cu ea în spital şi a putut merge acasă doar în vizite scurte, să pună lucrurile la punct în gospodăria înjghebată din vară. Am stat de vorbă cu vecinii din Fişer ai familiei, ca să ne dea mai multe detalii despre aceştia şi aşa am aflat lucruri interesante. „Alina (Alina Darabant, asistentul social de la Primăria Rupea, n.r.) vrea să facă prăpăd pe aici! Douăzeci de ani ne-am chinuit să avem un copil. Am fost la mulţi medici şi, după foarte multe încercări şi tratamente, ne-au spus că nu vom putea avea niciodată copii. Am vorbit cu soţia şi am decis să-l convingem pe fratele meu, care locuieşte alături şi are mai mulţi copii, să ne dea nouă băieţelul care tocmai i se născuse. Cum stăm atât de aproape şi suntem, practic, ca o singură familie, a fost de acord. Când băieţelul a împlinit 5 ani, s-a întâmplat o minune! Soţia mea a rămas însărcinată - în ciuda tuturor celor spuse de medici - şi a născut o fetiţă. Nu a existat bucurie mai mare în viaţa noastră, mai ales că nimeni nu ne mai dădea vreo şansă după 20 de ani de căsătorie! La un moment dat, fetiţa s-a îmbolnăvit şi soţia a mers la medic cu ea, la Rupea. Acolo i-au spus că trebuie internată şi soţia urma să se interneze cu ea, dar nu era pregătită, nu avea lucrurile necesare la ea. A lăsat fata la spital şi a mers până acasă să-şi ia ce avea nevoie. Totul a durat cam o oră, însă Alina a mers la spital şi a zis că ne ia fata pentru că am abandonat-o! Adică noi ne-am luptat 20 de ani să avem fetiţa asta şi ea vine şi ne-o ia că aşa vrea ea! I-am spus că o mănânc de vie dacă se atinge de fetiţă şi, în cele din urmă a lăsat-o în pace”, povesteşte Iuliu Karoly (foto), vecin cu Adrian Florea.
Comunitatea de romi din Fişer este una din cele mai sărace din judeţ, dacă nu cumva cea mai săracă. Mai mulţi membri ai comunităţii sunt analfabeţi şi le este aproape imposibil să-şi găsească un loc de muncă stabil. În aceste condiţii, ei sunt o pradă uşoară pentru cei care ar vrea să profite de pe urma lor. Cum starea materială a celor mai mulţi este una precară iar condiţiile inexistente (apa curentă sau canalizarea sunt cam ca autostrada Braşov – Ploieşti), celor de la DGASPC le este uşor să demonstreze în faţa instanţelor de judecată că îşi neglijează copiii şi aceştia pot ajunge foarte uşor în centre unde, potrivit declaraţiilor celor care au crescut aici, nicio fată nu ar scăpa neviolată, iar bătaia între copii pentru o bucată de pâine în plus ar fi la ordinea zilei. În plus, lipsa dragostei părinteşti face ca, în momentul părăsirii centrelor, copiii deveniţi adulţi să ajungă infractori sau asistaţi social în proporţie covârşitoare.