Low-profile-ul dlui Văcăroiu

Dl Văcăroiu se află în fruntea Curții de Conturi de câțiva ani buni. După transferul său pașnic de la Senat, a adoptat o consecventă tactică de low-profile, nemaifăcând în jurul domniei sale nici un fel de valuri: nici instituționale, nici politice. Părea cu totul contopit în peisajul confuz al unei guvernări de tristă și nefericită amintire. Prima sa ieșire publică a datat de la finele anului trecut și s-a produs în cadrul unei analize aplicate a contextului economic organizată de Fundația “Clubul de la București” al fostului președinte Iliescu, lansând o afirmație care a cutremurat asistența: din fiecare 100 de lei bani publici, 40 se fură! Asistența s-a tulburat pentru că estima valoarea hoției ca superioară cifrei avansate de președintele Curții de Conturi. Cu același prilej, Văcăroiu a afirmat că “Curtea de Conturi are nevoie de o autonomie totală și de resurse financiare” pentru că e singurul organ care pătrunde în toate entitățile administrației, putând aduna la Buget circa 700 milioane de euro în plus, din ceea ce se fură cu nerușinare la toate nivelurile. Observațiile președintelui CC ating un subiect nevralgic. De când s-a înființat, sub conducerea profesorului Bogdan, statutul Curții a transformat-o într-un soi de frecție la piciorul de lemn al Administrației. Rapoartele sale s-au analizat când a avut timp parlamentul, uneori după câte 3-4 ani. Sesizările Curții zac și ele cu anii prin dulapurile Parchetului, mai ocupat de fraudele electorale la țară decât de devalizarea instituțiilor de către băieții deștepți puși politic în fruntea acestora pentru a le tranforma în pușculițele electorale. De când a fost castrată și de puținele prerogative penale pe care le avea, Curtea a ajuns un fel de muzeu al ororilor la care lumea bună care ar trebui să ia decizii se închină, scuipă în sân și zice “Doamne ferește!” Ultimele rapoarte ale Curții identifică în ultimii cinci ani arierate nerecuperabile de 11 milioane de euro (!) sau modalități de privatizare banditești la unele companii, sau administrări frauduloase (la ANCOM, de pildă, unde 150 de directori aveau la dispoziție vreo 160 de mașini și un sediu de lux pe care au plătit chirie de două ori suma cu care l-ar fi cumpărat). Și așa mai departe. Guvernul Ponta, dacă vrea cu adevărat să stopeze jaful și risipa din instituțiile publice – tolerată senin de Boc, care a preferat să taie salariile amărâților în loc să reducă privilegiile clientelei politice – trebuie să confere Curții de Conturi atributele care să-i permită să devină eficientă, inclusiv din punctul de vedere al legii de organizare a acesteia și al prerogativelor. Altminteri vom continua să ne minunăm și să ne facem cruce citind rapoartele din care reiese că în România nimeni nu se mai teme de nimic! Când e vorba de furt și de risipă!