Lovitura de stat a lui Iohannis

După ce ne-a lăsat vreme de un an să credem că stilul său domol nu prezintă nici un pericol pentru naţie, Iohannis ne-a surprins cu o temeinică lovitură de stat prin care a instaurat pe şest republica prezidenţială.

Demisia lui Ponta n-a fost urmată de confruntarea dură a PSD-ului care se consideră îndreptăţit să continue mandatul guvernamental până la expirarea acestuia, iar ce a făcut Dragnea şi tovarăşii săi a semănat cu o capitulare necondiţionată. La fel de necondiţionată ca şi a liberalilor, care credeau că “guvernul meu” însemna unul liberal, pentru care aveau deja pregătit un premier. 

Spre surprinderea generată (cu excepţia lui Băsescu, probabil), Iohannis a modificat practic Constituţia, propunând el însuşi un premier (la sugestia altora) şi dându-i mandatul de a forma un guvern apolitic. Hipnotizaţi, liderii politici au asistat ca la teatru la manevră, nemiarămânându-le decât să se supună diktatului.

Cu eficienţa probată de-a lungul carieri europene, Dacian Cioloş şi-a verificat agenda telefonică în care a găsit suficiente nume de persoane pe care le cunoştea sau cu care a lucrat pe la Bruxelles, ca să încropească o formulă de guvern. Bucuros, a anunţat-o şi a declarat că se prezintă cu toată încrederea în faţa Parlamentului, nerăbdător să înceapă să lucreze pentru ţară. Şefii săi de la Comisie şi de la Consiliu i-au oferit surpriza de a face o escală la Otopeni, în drumul lor spre Antalya, pentru a-i da ultimele indicaţii şi pentru a-i asculta păsurile.

Dar, la nici câteva ore de la anunţ, formula guvernamentală izvorâtă de sub bretonul său a început să scârţâie. Mai întâi a crăpat în dreptul celei mai spectaculoase nominalizări: un june doctor, de doar 28 de ani, dovedit de reţelele de socializare ca un exhibiţionist notoriu: imaginile sale macho, de pe site-uri destinate bărbaţilor, l-au prezentat într-o lumină care nu i-ar fi adus nici încrederea şi nici respectul celor pe care urma să-i conducă un sexystar. Surprins, Cioloş n-a mai pierdut vremea cu explicaţii şi l-a înlocuit cu un medic serios de pe la Cluj. Multe discuţii s-au iscat şi în jurul doamnei Guseth, fosta tovarăşă de aventuri oengiste a Monicăi Macovei, care după ce a ajuns ministru i-a făcut un cadou de 40.000 euro din banii ministerului. Această doamnă ar inaugura o pistă originală, dacă ar deveni ministru al Justiţiei: ar fi primul inginer şef peste jurişti! Un alt candidat, domnul Curaj, este reclamat de sindicaliştii din cercetare pentru niscai abuzuri pe care le-ar fi comis. Nici chestorul Tobă nu se bucură de prea multe aprecieri, punându-i-se în cârcă unele suspiciuni legate de colaboratori apropiaţi de-ai săi acuzaţi de corupţie.

Bref: primul guvern fără politicieni (dacă-l putem considera apolitic şi pe dl fost ministru din guvernul Năstase, Dâncu) se prezintă în faţa Parlamentului cu câteva vulnerabilităţi de la prima vedere. Iar decizia partidelor de a-l trece poate să ascundă o fermă intenţie de a-l trânti pe parcurs. Este riscul pe care-l prezintă apolitismul validat de politicieni. Tehnocraţia este valabilă într-o dictatură, dar Iohannis nu a ajuns încă la faza aceasta. Poate la anul.