Lotul prezidențial

Pe vremea când doamnele Monica Macovei și Norica Nicolai erau procurori socialiști, se practica încă metoda „lotului”, cu succes. Era una dintre tezele favorite ale creatorilor dreptului socialist că lupta pentru apărarea cuceririlor revoluționare nu se duce cu indivizi izolați, împotriva cărora se pot obține victorii facile, ci cu veritabile organizații, structurate perfid pentru a amenința sistemul, stipendiate de regulă din afară, impotriva cărora trebuiau luate măsuri exemplare, cu valoare pedagogică. „Loturile” de învinuiți au traversat cu succes aproape întreaga perioadă de dictatură a proletariatului. Conspirațiile internaționale au lăsat loc, spre final, celor naționale, ținta fiind succesele, iar metoda preferată atentatul la integritatea proprietății obștești. Unele dintre ultimele loturi judecate și pedepsite exemplar au fost cele ale hoților de porci de prin combinatele care-i creșteau pentru export și de produse agricole de pe câmpurile lăsate de izbeliște când se dădea semnalul oficial al încheierii recoltărilor. Un ecou interesant al acestei metode se manifestă astăzi, sub înțeleapta îndrumare a unui președinte deloc străin de tehnicile și procedeele de dinainte. Confruntat cu eșecuri în serie în ultimele scandaluri pe care le provoacă cu pricepere, a găsit prilejul cel mai nimerit pentru a lansa noul tip de „lot”: acela al miniștrilor corupți. Este o temă dragă președintelui. Cel care a împins în pripă și fără prea multă cugetare tot felul de rebuturi în guvernul- surpriză din decembrie 2004, a devenit incomparabil mai circumspect și mai atent după ce Alianța a început să scârțâie și a eșuat prin eliminarea pediștilor din Executiv. După acest moment, aproape totul i-a puțit președintelui și n-a precupețit nici o metodă menită să blocheze sau să întârzie numirile pe care ar fi trebuit doar să le valideze. Paradoxal, Băsescu a dorit să se arate mult mai priceput în selecția echipei premierului decât în cea a propriei echipe - în care dezertările sau nepotrivirile de „caracter” se țin lanț. Avizul de trimitere în judecată a unor actuali sau foști miniștri - care i-a fost făcut cadou chiar de unul dintre aceștia prin desființarea controversatei comisii de la Cotroceni - a fost prilejul prin care a considerat că se poate revanșa și poate adăuga o noua piesă la dosarul „de cadre” al unei guvernări pe care nu mai știe cum să o răstoarne. Dincolo de aspectul de fond - vinovăția sau nevinovăția celor în cauză, pe care urmează să o stabilească justiția - gestul prezidențial nu reprezintă altceva decât o condamnare ab initio, în ciuda negării iscusite în care îl învăluia. Nu mai conteză că doi dintre componenții lotului sunt din precedentul Executiv că, doar cu o excepție ceilalți - nu mai sunt în funcții: chestiunea sună bine: opt miniștri trimiși la Parchet! Dezmințirile și corecturile ulterioare nu mai au nici o relevanță. Relevanța o are lotul!