Loteria a tras biletul păgubos!

Loteria Română a fost o vacă de mult pentru toate guvernările, dar nici una nu a reușit performanța de a-i pune pielea pe băț. Încă de la preluarea puterii de către portocalii, s-au stabilit câteva ținte de unde se credea că vor putea fi scoși bani frumoși pentru clientela de partid. Una dintre ele a fost Loteria. O alta a fost Poșta. Și una și alta au fost practic devalizate într-un stil ce frizează lipsa oricărei forme de precauție: suntem la putere, facem ce vrem! În timp ce Poșta a fost pusă pe butuci, nu doar de echipa lui Toader, cel cu celebra combinație hotelieră din Calea Victoriei, dar mai ales de caraghiosul ministru Vreme, amantul tomnatic și de gașca moldoveană care l-a împins în Guvern, la Loterie a poposit un neica-nimeni de pe la Satu Mare, din echipa de furtișaguri calificate a lui Ioan Oltean. Acest Gheorghe Benea, care în viața lui n-a avut vreo legătură cu jocurile de noroc – cu excepția celor care l-a făcut șef aici - n-a stat prea mult pe gânduri. Nu i-au trebuit decât câteva luni ca să dea peste cap funcționarea instituției, având ca preocupare principală aducerea ca furnizori și parteneri a unor amici cu care să împartă prada. Atât de bine a lucrat tembelul încât instituția abia a mai apucat să întâmpine pe propriile-i picioare schimbarea de guvernare și de conducere. De cum a fost schimbat, individul și-a luat tălpășița spre meleagurile natale lăsându-și în urmă neamurile și cumetrii puși pe posturi gras plătite și o grămadă de contracte păguboase care fac ca Loteria să se afle în pragul involvenței. Este o performanță uluitoare să duci la faliment o fabrică de bani, precum cea care se joacă cu speranțele cetățeanului de a ieși din nevoi printr-un număr norocos. Și, totuși, Benea - vegheat de protectorul său mustăcios - a reușit. Noul director a ieșit la rampă cu o figură disperată și a înșirat lungul pomelnic de hoții nerușinate care au constituit managementul predecesorului său. Evident, nu vă imaginați că este un caz singular. Cred că acest mecanism al furtului instituționalizat a funcționat în majoritatea întreprinderilor la care statul este proprietar. Vor ieși la iveală toate aceste elemente ce alcătuiesc tabloul unui pârjol demn de cei mai aprigi migratori în căutare de pradă. Întrebarea este însă ce se va face în continuare? Noii șefi vor plânge nițel și se vor apuca să cârpească în speranța vă s-ar mai putea alege și ei cu ceva? Sau se va declanșa firescul proces de urmărire și tragere la răspundere a făptașilor? Până când vom continua să tolerăm această resemnare în fața unui fenomen care prin persistență devine aproape natural? Cred că o minimă decență a noii guvernări ar trebui să-i îndemne pe Ponta și ai săi să pună mâna pe hoți și să-i ducă acolo unde le este locul – chiar dacă vreo doamnă Macovei va țipa din nou ca din gură de șarpe că e vorba despre răzbunări politice. Iar unii dintre amicii săi de la Bruxelles ne vor reproșa din nou că nu respectăm Constituția. Care? Constituția hoțiilor…