Linia dreaptă

Mai este o zi și tabloul alegerilor locale va deveni unul complet. Avem lista consiliilor județene ai căror șefi au fost aleși, uninominal, din primul tur. Au mai rămas câteva orașe mari și, evident, Capitala, cu primari restanți. Spre deosebire de celelalte funcții de primar, care au în primul rând, un caracter – să-i zic „gospodăresc”, cea de primar general rămâne una primordial politică. Aceasta este trambulina spre funcții de conducere importante în guvern și în structurile politice. Cam așa s-a prefigurat ea în ultimii ani. După un Halaicu, repudiat de propria sa formațiune, a urmat Ciorbea, pe care, după doar vreo șase luni, Convenția Democrată l-a uns premier, nevând ceva mai reprezentativ la îndemână în momentul respectiv. Că a fost o decizie eronată și că, după aceea, aceeași Convenție n-a mai știut cum să scape de el, e altă poveste. A urmat „interludiul Lis”, generat de „defecțiunea Ciorbea”, trecut și acesta în anonimat cu viteza cu care a trecut și Halaicu, pentru a veni „momentul Băsescu”. Fostul ministru al Transporturilor, cârcotaș și zurbagiu, prilej de nesfârșite conflicte în sânul unei coaliții cam contra naturii (contra PDSR, în orice caz), a apărut ca o soluție de ultim moment pentru un partid aflat în derivă. Succesul său din 2000 rămâne unul greu de explicat cu mijloacele logicii (ca și succesul de la prezidențialele din 2004), deși Băsescu va rămâne un model de carieră politică expansivă: funcția de primar general i-a pus apoi, pe tavă, pe cele de șef de partid și, în final, pe cea de președinte. Ce se va întâmpla de data aceasta? Va fi mandatul de la București unul câștigător pe toată linia, pentru Oprescu și pentru Blaga? Doctorul se află pentru a treia oară în pole-position. Prima oară l-a surclasat Băsescu, a doua oară insignifiantul Lis. Va avea resurse „independentul” Oprescu să suporte și un al treilea eșec? Nu știu cât de bun primar va fi (probabil că Blaga este dotat cu calități superioare din punctul de vedere al pragmatismului și spiritului gospodăresc). Știu însă că se va afla într-o situație foarte asemănătoare celei în care se află acum guvernul Tăriceanu: aceea de a supraviețui cu sprijinul unei coaliții anti-Băsescu. Sau, mai degrabă, anti PDL. O formulă șubredă, dar care poate rezista în timp, după cum se vede. Blaga, la rândul lui, are nevoie de acesată poziție pentru a-și consolida statutul în partid. El este, probabil, singurul lider democrat care i se poate opune lui Băsescu și care i-ar putea cenzura acestuia acțiunile care întăresc fenomenul de izolare al partidului, un fenomen neproductiv atâta timp cât nimeni nu mai poate spera într-o majoritate simplă. Duminică seară vom afla (aproape) toate răspunsurile. Și vom putea spune: habemus papa! Un papă incolor (deocamdată) sau unul portocaliu...