Linia de start a prezidenţialelor

Stânga are, deci, candidat unic la preşedinţie. Nimeni, cred, nu se mai îndoieşte de faptul că Ponta va fi acceptat de „poporul PSD”, fie el uneperist sau conservator. Rămâne problema dreptei.
O fotografie a momentului actual ar arăta următoarele poziţii de start: pe primul culoar (pe care, de regulă, se angajează outsiderii) se află fostul candidat la mai multe competiţii (primăria Capitalei, PSD), fost preşedinte al unui partid aflat în coaliţia la putere şi fost consilier prezidenţial: Cristian Diaconescu. Şansele sale sunt cam aceleaşi cu ale partidului năşit de Traian Băsescu, această fostă locomotivă electorală, devenită drezină. Lângă el, un candidat autorizat de sufragiul naţional al liberal-democraţilor: Cătălin Predoiu. Fost ministru al Justiţiei în guvernele Tăriceanu şi Boc şi – dacă ar fi fost acceptat – chiar şi în guvernul Ponta. Acesta are avantajul de a nu fi fost susţinut niciodată de Băsescu, care l-a considerat alunecos şi nesigur.
A sperat, la căderea guvernului Boc, că va fi nominalizat, dar i-a luat faţa mai credinciosul Ungureanu. Acesta se află şi el pe un culoar nedefinit, cu tricoul propriei sale formaţiuni şi cu regretul de a nu fi putut coaliza dreapta în jurul propriei sale candidaturi. Cele mai bune culoare, cele din mijloc, sunt ocupate de doi competitori aparţinând aceleiaşi echipe liberale, Johannis şi Antonescu. Sau, mai bine zis, Antonescu şi Johannis. Ambii aşteaptă nişte desluşiri: Antonescu – semnalul unei grupări „consistente” care să-l considere potrivit pentru acest rol. Johannis – propriul calcul, vizavi de ce i s-ar potrivi mai bine: rolul de preşedinte sau de şef de partid – premier in spe. Spre surpriza multora dintre cei care fuseseră convinşi de excepţionalele calităţi de politician, scoase în evidenţă de Traian Băsescu, lipseşte Elena Udrea. Nu puţini sunt cei care ar fi dorit să o vadă aliniată, în block-starturi, cu echipamentul regulamentar pe ea. Nu vor avea însă acest fericit prilej. Misoginii vor spune că încă nu are ce căuta o femeie la Cotroceni. Deocamdată ne pregătim sufleteşte pentru o variantă de „Obama” – adică un preşedinte neamţ.
Cât este de important scrutinul prezidenţial pentru actuala structură a (dez)echilibrului politic? Este foarte important, nu în perspectiva funcţiei extra-constituţionale inaugurată de Băsescu – adică posibilitatea de a forţa o majoritate convenabilă. Nu este cazul, încă. Dacă nimic neaşteptat nu se întâmplă, actuala formulă de guvernare nu se va schimba până în 2014. Viitorul preşedinte – indiferent cine va fi – va trebui să coabiteze cu viitorul premier, indiferent dacă acesta va fi tot Ponta sau cel „desemnat” de acesta. Există, în mod cert, perspectiva ca actuala schizofrenie politică să poată fi „vindecată” prin simpla ieşire din scenă a factorului poluator al mediului politic – Traian Băsescu.
Apropo de acesta: sunt tot mai frecvente predicţiile că nu-şi va finaliza mandatul, şi nu din voinţă proprie. O asemenea ieşire va precipita evoluţia evenimentelor şi n-ar fi exclus să producă mutaţii importante...