Liberalii brevetează moţiunea etică

O singură moţiune de cenzură dintre cele câteva zeci depuse de feluritele opoziţii împotriva celor aflaţi la putere şi-a atins scopul, dărâmând un guvern.

Momentul 2012 rămâne, deci, memorabil, în peisajul politic. Un guvern instalat de nevoie şi în grabă în locul altuia care îşi pierduse orice credibilitate (în special datorită prestaţiei prezidenţiale) fusese înlocuit cu un atul, de strânsură şi fără program.

Ungureanu a fost smuls de către Băsescu din culcuşul său călduţ de la SIE şi pus în fruntea unor înlocuitori de miniştri, numai buni de sacrificat. A fost, fără îndoială, cel mai slab şi fără rost Executiv şi aproape că n-a fost nici o mirare când a fost trântit – culmea, cu contribuţia unora dintre parlamentarii care ar fi trebuit să-l susţină. Guvernul Ungureanu rămâne în anale ca executivul cu cea mai scurtă durată şi lipsit de orice realizare. Moţiunea depusă atunci de USL era blindată cu toate dovezile incompetenţei guvernului Boc, a căror factură a fost plătită de nefericitul MRU, lăsat apoi pe drumuri de către sponsorii săi.

Actuala moţiune, depusă de PNL, nu are nici în clin, nici în mânecă cu cea precedentă. În sensul că nu este o moţiune clasică, de genul celor care pun degetul pe erori şi le reclamă în termeni ultimativi. Lipsită de argumentele de ordin practic, moţiunea este una „morală”, care ar dori să sensibilizeze lumea în legătură cu nepotrivirea dintre un premier, altminteri destoinic, dar care are o problemă personală. Într-un mediu politic în care morala joacă un rol secundar, un astfel de demers nu poate fi decât lipsit de succes. El poate inflama nişte conştiinţe mai sensibile, dar mai puţine, poate dă prost la lumea în care astfel de lucruri nu se întâmplă, dar nu clinteşte nici cu o iotă edificiul de putere bazat pe majoritatea clasică. Aici nu e ca în bătăliile eroice în care armate mai mici şi mai prost echipate pot înfrunta doar prin elan şi convingeri unele superioare. Aritmetica are legile ei şi un vot contra e un vot contra, nu mai multe.

Acestă moţiune se întoarce chiar împotriva promotorilor săi prin faptul că expune, indecent, slăbiciunile şi necompetitivitatea acestei opoziţii, care-şi face iluzia că poate ajunge la putere printr-o minune. Minuni în zilele noastre nu se mai fac şi nici măcar un pelerinaj în bloc la mormântul lui Arsenie Boc nu l-ar putea da jos pe Ponta pentru a-i face loc lui Predoiu. Inculpat – nevinovat, Ponta va rămâne în funcţie atâta timp cât vrea partidul său (şi aliaţii co-interesaţi) şi cât Constituţia îi va permite, dacă procesul său penal se va întinde pe perioada de până la viitoarele alegeri. Iar moţionarii vor rămâne cu satisfacţia platonică a iluziei că ei ar fi putut fi mai buni, dacă...