Legendarul inginer de la IAR Braşov

Foto: Calcianu (medalion stg.) şi Nadu (medalion dr.) au adus în ţară trei automobile Bugatti

În 1916,  tânărul Jean Calcianu a proiectat şi realizat o maşinărie care semăna cu un automobil, dar era placat cu platoşe de oţel. După mai multe modificări, inovaţia tânărului mecanic avea să devină temuta maşină de război nelipsită din dotarea oricărei armate: tancul. Deşi britanicii sunt  primii care au introdus tancul în producţia de serie, uzinele Renault au realizat primul prototip. Cel ce a realizat primul prototip al acestei arme teribile a fost Jean Calcianu, un roman al cărui destin va fi legat mai târziu de Braşov, arată Casa Sfatului.

Al patrulea născut dintr-o familie cu opt copii
În 15 octombrie 1934, Jean Calcianu îşi povesteşte începuturile carierei reporterului „Gazetei Sporturilor”, Jenny Dumitrescu.
Fiu de ţăran muncit, împovărat cu o casă cu opt copii, Jean a cunoscut greutăţile vieţii din cea mai fragedă copilărie. „Copilăria propriu zisă nu a durat prea mult pentru mine, întrucât alţi fraţi, mai mici, au avut nevoie de îmbrăţişarea grijulie a mamei. Îmi făceam o distracţie din a mă duce cu oamenii maturi, departe la câmp pe acolo pe unde începuse să circule trenul. Rămâneam în extaz în faţa puterii aburilor şi îmi băteam capul să mă iniţiez în secretele manevrării lor. Mai târziu am studiat amănunţit maşinei cu aburi care învârtea treirătoarea lui tată-meu. (...)După ce sfârşit clasele primare, rugai pe tata, tot mai insistent, să mă trimeată la unchiu, la Bucureşti“, povestea Jean Calcianu.

Ucenic în Bucureşti, student la Paris
Către sfârşitul anului 1904, tânărul Calcianu a descins la Bucureşti, în gazdă la un unchi care se ocupa cu vânzarea de flori. Unchiul spera să facă din el un demn urmaş în ale grădinăritului, dar pe el îl tortura ideia de a se perfecţiona în mecanică. Aşa a ajuns ucenic la o mare uzină din acele timpuri, Ressel.
A cunoscut rigorile vieţii de atelier, până în 1913, când s-a decis să dezerteze din Bucureşti. Cu banii strânşi timp de 8 ani, şi-a cumpărat un bilet de tren pentru St. Etienne. A intrat în prima uzină care i-a deschis porţile. De aici a ajuns la Lyon, într-o uzină care fabrica motoare rotative pentru aviaţie, „Gnome et Rhone’’. Faptul că la Parisul se deschisese o şcoală de inginerie, a exercitat asupra lui o atracţie irezistibilă.
Puţin înainte de sfârşitul anului 1913 ajunge la Paris, unde stă până în 1916, lucrând în uzinele Renault şi urmând în acelaş timp cursurile pentru obţinerea diplomei. În aceeaşi perioadă îşi obţine carnetul international de conducere.

Primul tanc, realizat după planurile românului
La numai 21 de ani, tânărul român s-a dovedit un inventator de excepţie. A realizat  planurile primului tanc, care, în febra pregătirilor pentru Primul Război Mondial, a fost realizat de uzinele Renault. Principala inovaţie a românului era  un motor „Renault“ îmbunătăţit, extrem de puternic şi cu consum mic de carburant. Calcianu a schimbat cu invenţia lui istoria militară. Dar invenţia nu a rămas multă vreme secretă. Germanii şi francezii se înfruntau deja pe fronul invizibil al furtului de tehnologii militare. Cu doar un an înainte, Rudolf Diesel, inventatorul motorului cu acelaşi nume, a fost asasinat şi aruncat peste bord de spionii germani, în timpul traversării cu un vas a Canalului Mânecii. Nemţii erau îngroziţi de posibilitatea ca secretul unui motor cu un consum mai ieftin în acele Nici maşina blindată construită de francezi  nu a fost ocolită de lupta dintre agenţii secreţi. Una din cele mai versate spioane germane, cunoscută sub numele de Frau Doktor, pusese la punct o reţea de spioane care aveau misiunea de a corupe ofiţerii francezi. Frumoasele spioane au ademenit cu farmecele lor anumiţi ofiţeri şi au reuşit să copieze planşele tehnice ale invenţiei lui Calcianu.

Tancul cu motor Renault
Ciudata maşinărie care avea şenile în loc de roţi a ajuns la urechile Statului Major German. Examinând proiectul, inginerii militari au izbucnit în râs, spunând că „aşa ceva e o farsă“. Nemţii erau ferm convinşi că o asemenea maşină echipată cu platoşe de metal, tun, mitralieră, şenile, este mult prea grea pentru a putea fi urnită din loc de un motor „Renault“. Nemţii nu dădeau doi bani pe motoarele franţuzeşti. Cu puţin timp înainte de izbucnirea războiului avusese loc lângă Lyon, Marele Premiu al Automobil Clubului Francez, câştigat detaşat de maşinile germane. Erau Mercedesuri echipate cu motoare de avion, cu o capacitate de 115 CP. Automobilele franţuzeşti nici nu s-au putut compara cu cele germane. La ora aceea nu se auzise de inovaţiile tânărului  mecanic român. Astfel că, marii specialişti şi întreaga armată germană au rămas cu gura căscată când, pe câmpul de luptă, francezii au apărut cu mastodonţii de oţel. Diviziile Kaiserului au rupt-o la fugă în faţa duzinilor de tancuri. Maşinăria lui Calcianu funcţiona.

Bugatti primit în dar de la un milionar
Războiul l-a făcut ca şef maistru în aviaţia română. După război, în a doua zi a Paştilor anului 1919, a părăsit din nou ţara, plecând spre Franţa. A descins la Marsilia cu intenţia să-şi continue şcoala începută înainte de război. Luat însă de vârtejul construcţiilor de bărci cu motor, foarte căutate în oraşului de pe coastele Mediteranei, a prins să lucreze în domeniu, încercându-şi chiar norocul în curse de bărci cu motor. Fără prea mare succes. În 1921 era din nou la Paris. Examenul pentru diplomă l-a dat însă abia în 1925, reuşind să obţină, cu notă maximă, titlul de inginer de automobile şi avioane. Până atunci, s-a angajat în fabrica Richard Brassier, din Grenoble, pe post de contramaistru. Aici a început să fie preocupat de cursele automobilistice. I-a câştigat admiraţia celebrului fabricant de băuturi Dubonet, căruia i-a asigurat întreţinerea numeroaselor sale automobile de lux. Jean Calcianu nu era doar un simplu mecanic, avea idei originale, era aproape obsedat de un automobil pe care îl văzuse cu ceva timp în urmă şi care fusese construit într-o mică uzină din satul alsacian Molsheim. Era vorba de o maşină Bugatti. În semn de preţuire, miliardarul i-a dăruit românului chiar acel automobil. Aducându-i îmbunătăţiri şi inovaţii, a stabilit cu invenţia sa un record mondial de viteză: 173,6 km/h, ceea ce era fantastic la acea vreme.

A debutat ca pilot de curse în 1925
A debutat ca pilot de curse în 1925, la cursa de coastă de la Saffrey.  Anul 1926 a însemnat un şir de victorii. A început prin a triumfa în cursa de coastă de la Gemnos, unde pe un Bugatti de 12.500 am realizat cel mai bun timp al categoriei, în timp ce Louis Chiron (Bugatti), stabilea recordul coastei. Obligat de victoria din 1925, a concurat din nou în coastă la Saffrey, pilotând un automobil de 3 litri şi o motocicletă de 350 cmc. A câştigat ambele probe, lucru care a determinat mai mulţi constructori să-i facă oferte atrăgătoare. Primul succes de dimensiuni cu adevărat impresionante l-a obţinut în „Marele premiu de la Miramas”, disputat pe autodromul din apropierea oraşului Marsilia. A câştigat detaşat, la volanul unei maşini Bugatti, cursa rezervată amatorilor, primind Cupa Hartford. În acelaşi an a doborât mai multe recorduri pe distanţe mari: Grenoble-Paris (630 km.), la volanul unui Hispano în 6 ore şi 5 minute; Grenoble-Nisa (330 km. prin Alpi), la volanul aceluiaş Hispano, în 5 ore 10 min. Şi Grenoble-Nisa, pe un Talbot în 5 ore. Anul 1927 coincide cu ultima cursă disputată de Jean Calcianu pe teritoriul Franţei.

Parteneriatul cu Gheorghe Nadu
A revenit în ţară către sfârşitul anului 1927. După o mică escală la Timişoara, s-a retras la Asidurluc, în judeţul Constanţa, unde între timp, tatăl său îşi mutase gospodăria. Şi-a făcut apariţia în Bucureşti în primele zile ale lunii ianuarie 1928, când cu ocazia balului Motoclubului român a făcut cunoştinţa cu Gheorghe Nadu, cu care a legat un frumos parteneriat.  Cei doi pleacă în Franţa de unde aduc trei automobile Bugatti.
Plănuiesc să colaboreze cele trei automobile la înfiinţarea unei curse de viteză pe circuit închis. Se decid pentru un traseu în oraşul Braşov. Sinuozităţile drumului spre Poiana Braşov (actualul Drum Vechi) par ideale pentru un circuit automobilistic. La sfârşitul anilor ’20  depun o garanţie de 5000 de franci pentru a obţine reprezentanţa Bugatti în România. Deschid un mic atelier de reparaţii în strada Maltopol din Bucureşti. Chiar dacă apoi firma pierde licenţa Bugatti, împreună cu garanţia depusă, intrând în faliment, Nadu şi Calcianu nu renunţă la planul „Marelui premiu al oraşului Braşov”.

Angajat la IAR Braşov
Calcianu este nevoit să-şi găsească un loc de muncă pentru un salariu. Primeşte o ofertă generoasă chiar de la Întreprinderea de avioane din Braşov. „Îmi voi schimba în curând câmpul de activitate, fixându-mă Braşov, de unde mi-a venit o importantă ofertă. Fabrica de avioane IAR, mi-a făcut propuneri pe cari nu le pot refuza, mai ales că mi se rezervă şi dreptul de a mă ocupa de sport. Şi, dat fiindcă găsesc acolo oameni cu serioase concepţii sportive, în frunte cu d. inginer Petre Carp de curând proprietar al unuia din Bugatti-urile aduse în ţară de Nadu, cred că abia de aci încolo voi avea mijloace pentru traducerea în fapt a unor vechi deziderate ale mele. Nu este exclus de asemenea ca, cu concursul d-lui Carp, să facem din oraşul Braşov un puternic centru automobilist”, declara inginerul Jean Calcianu, cu puţin timp înainte de sosirea la Braşov, în 1934. Este angajat la IAR Braşov, cu sprijinul unui grup de tehnicieni de elită entuziaşti: Frim, Carp, Manicatide, Viziru. Era considerat unul dintre cei mai buni ingineri ai acelor vremuri. Îndrăgostit şi de pilotarea automobilelor, în 1934, obţine locul I la categoria 2 litri, la Lemberg Grand Prix.

Foto: Calcianu (mijloc) lângã Principele Cantacuziuno (stânga) şi doctorul Dinopol (dreapta) la finalul cursei Bucureşti – Paris, încheiate în 44 de ore şi 11 minute.

Foto: Calcianu şi maşinile pregătite de el, la Braşov