Legea Capitalei

Un adevărat război al declarațiilor și al incriminărilor reciporce a declanșat controversatul proiect al Legii Capitalei. Se confruntă, pe de-o parte, partizantul total al acestei reformări, ministrul Elena Udrea, care este, în același timp, și șefa pedeliștilor bucureșteni, iar pe de alta primarul de sector Chiliman, și el șef, al peneliștilor din Capitală. Este evident faptul că Bucureștiul crește și se dezvoltă haotic, la întâmplare, pe parametri dați mai degrabă de varii interese decât de necesități obiective. Cum se face însă că taman acum, cu doar un an înainte de viitoarele alegeri locale, problema este pusă pe tapet? Promotorii – Partidul Democrat Liberal – mizează pe sensibilizarea opiniei publice într-o direcție pe care a mai exersat-o Traian Băsescu, când a lansat referendum-ul privitor la modificarea structurii parlamentare: sensibilitatea publicului la ideea de reducere a cheltuielilor și simplificare. Pare mai simplu să ai un singur primar în loc de 7 și o administrație unică, în loc de una centrală și șase locale. Nu ne-am mai încurca nici cu alegeri, și nici cu inițiative centrifuge, o administrație unică dând posibilitatea abordării unitare și armonioase, a unei metropole de mari democrației. Asta spune Elenea Udrea. Chiliman, care ar putea fi suspectat că-și urmărește propriul interes – acela de a-și mai adăuga un mandat – ridică chestiunea democrației. A opțiunii populare: în loc de primar, vom avea niște directori administrativi, numiți după bunul plac al majorității din Consiliul General și care – în cazul în care nu vor răspunde la comenzi – pot fi schimbați cu ușurință. Între administrația centrală și nevoile locale va exista un blocaj, acestea din urmă fiind sacrificate sistematic în favoarea marilor proiecte urbanistice. Și așa mai departe... Unde este adevărul? Nu chiar la mijloc. Pentru că este lesne de bănuit că principalul interes al reformiștilor nu stă în mai buna servire a cetățenilor, ci în posibilitatea de a pune mâna pe fondurile bănești ale Capitalei – peste două miliarde de euro – și a le dirija spre clientela de partid. Asta e rețeta clasică și nu văd de ce s-ar face o excepție. După cum lesne sunt de înțeles și interesele locale ale fiecărei entități teritoriale. Soluția? Cea mai democratică ar fi un referendum. Cel pentru care pledează Chiliman. Dar care nu rezonează la nivelul Capitalei. Oprescu nu dă semne că ar avea un astfel de interes – el fiind mulțumit să rămână singur pe felie – iar colegii lui Chiliman au și obligații și interese diferite. Singurul care ar putea mișca lucrurile din loc ar fi bucureșteanul: prin semnătura pusă pe listele care cer organizarea referendumului. Doar în această ipostază soluția – oricare ar fi ea – ar putea să poarte un gir democratic. P.S Modelul Capitalei este valabil pentru majoritatea ....din țară, în a căror structură și organizare sunt necesare schimbări. În bine.