Lecții de la fotbalul mare

Marți, sediul FRF a fost gazda întâlnirii dintre antrenorii primelor două eșaloane fotbalistice de la noi și doi reprezentanți ai UEFA, respectiv Karl Heinz Raviol - secretar general UEFT, o comisie tehnică ce figurează pe lângă UEFA și Gyorgy Mezey, membru al comisiei tehnice. Amfitrion al sesiunilor de dezbateri a fost șeful școlii de antrenori, profesorul Mircea Rădulescu. Despre cele discutate acolo l-am chestionat pe antrenorul lui FC Săcele, profesorul Adrian Furnică. - Cu ce treabă pe la FRF domn profesor? A.F.: A fost o acțiune ce are loc în fiecare an și la care s-au discutat probleme ce privesc strict acest segment, cel al antrenorilor. Dezbaterile au avut ca obiect probleme tehnice, dar preponderente au fost cele juridice, poate marile încercări prin care trec antrenorii din România. - Oare chiar să fie o așa mare problemă relațiile dintre un club și antrenor? Totuși, părțile sunt legate sau ar trebui să fie legate printr-un contract. A.F.: Bine opinat, ar trebui să fie pentru că deși teoretic el există, conducătorii, în general, fac abstracție de act și iau deciziile unilateral. - Din prelegerile invitațiilor v-a reținut în mod expres ceva deosebit atenția? A.F.: Au fost spuse multe lucruri interesante, de la stabilitatea antrenorilor și cunoașterea drepturilor ce ni se cuvin o dată cu dobândirea licenței PRO, până la cunoașterea activității de scouting. - Detaliați vă rog. A.F.: Licența PRO nu este doar un act ce dă dreptul antrenorilor să profeseze la un nivel mai înalt. Licența PRO mai înseamnă și aderarea la unele foruri înalte gen FIFPRO, aderare în baza căreia antrenorilor li se respectă drepturile dobândite în urma semnării unor înțelegeri. Ori, din păcate, la noi nu se prea respectă. Și nu e normal, din moment ce și noi suntem înscriși, dar nu avem statutul celor din lumea civilizată. În ce privește noțiunea de scouting, cluburile mari iau foarte în serios această oarecum nouă ramură din fotbal. Spre exemplu, Chelsea sau Ajax au câte 350 de asemenea căutători de talente în toată lumea. Dar și rezultatele, deși nu apar neapărat imediat, sunt pe măsură. - Să revenim cu picioarele pe pământ și să ne întoarcem în lumea noastră. Ce faceți în retur, salvați echipa de la retrogradare, îndepliniți baremul sau vă duceți cu piatra de gât în liga a treia? A.F.: Nu sunt Mafalda, Mesia sau nici măcar Urania să prevăd viitorul. Ce pot eu promite ține strict de jocul de fotbal. Să ne pregătim bine și să jucăm fiecare meci ca și cum de el ar depinde existența noastră. De altfel lucru perfect adevărat. Nu vreau să mă îmbăt cu apă rece, nici pe mine, nici pe alții, cu promisiuni și nici nu vreau să mă ascund după maxima „defilez cu ce am”. Din nefericire nu suntem un club bogat, trăim din entuziasmul a doi oameni, domnii Seceleanu și Zavarache, fără nici un alt sprijin, iar lotul nu este unul cu nume. Sunt însă tineri care doresc să ajungă fotbaliști și prin muncă, prin foarte multă muncă, poate izbutim minunea. Dacă nu, nu e nicio tragedie că a retrogradat Săcele, o luăm de la capăt. Important este că noi să dăm tot ce avem mai bun și suporterii noștri vor aprecia asta, indiferent că vom reuși sau nu.