Le-aţi auzit pe toate? Dar de copii în cărucior în vârf de munte ştiaţi?

Iarna îi salvează pe cei „rătăciţi” cu trolerul pe pârtie sau pe câte unul care a „nimerit” cu sania pe pârtie şi a provocat cel puţin un accident. Vara, la munte, pentru salvamontişti, nu e foarte diferită. Tot au de lucru cu cei „nimeriţi” pe munte… cu ce s-o nimeri. Săptămâna trecută, salvamontiştii braşoveni au acordat ajutor în 3 situaţii.

Povestea e aceeaşi
„Nu deţin nici cel mai mic echipament în ceea ce priveşte o drumeţie montană. Ei au venit la munte să se relaxeze. Ieşind din hotel, văd telecabinele şi oameni stând la coadă. Urcă şi ei, bineînţeles, aşa cum sunt, total neadecvat unei drumeţii montane, ajung în masiv şi de acolo se decid, tot cu puhoiul de oameni, să meargă în zonele de belvedere sau spre zona vârfului. Zonă care presupune o pantă foarte abruptă, stâncoasă, unde este foarte alunecos, ca o sticlă. De multe ori, şi un echipament adecvat oferă aderenţă destul de redusă. Şi, normal, plecând pe aceste căi, se accidentează”, a explicat Cătălin Petrescu, reprezentant Salvamont Braşov.

Prognoza şi outfit-ul de oraş
Şi dacă tot sunt sus, unii se gândesc să „mai facă o plimbare”, pe acelaşi drum, mai ales dacă e frumos afară. Aşa că pleacă din vârf de munte stâncos, pe jos, chiar dacă au luat în Poiană bilet dus – întors la telecabină. Şi chiar dacă drumul e plin de bolovani, care se rostogolesc sub picioare. Asta, bineînţeles, în acelaşi outfit de oraş: tricou, bluziţă, rochiţă, pantaloni scurţi, completaţi cu adidaşi, sandale, balerini…

30 de grade în Poiană, ploaie, grindină şi 10 grade pe Postăvaru
Cât despre experienţa în vârf de munte… Asta e chiar ultima problemă. „Nu mai punem la socoteală că ei pleacă de la o anumită temperatură, iar în vârf pot găsi o cu totul alta, care este amplificată şi de alţi factori: vânt, umezeală, ploaie. Schimbările în vârf se produc mult mai repede şi sunt foarte pronunţate. Poţi să pleci de la 30 de grade în Poiana Braşov şi să ajungi în Postăvarul, iar după un sfert de oră şi o ploaie cu grindină, să ajungi la 10 grade”, a mai spus Cătălin Petrescu.

Cea mai mare problemă
„Problema şi mai mare este că sunt turişti care vin cu copii în cărucior şi care se deplasează cu aceste cărucioare pe drumurile de care vă spuneam. De multe ori aluneci şi cu încălţări specifice, darămite să mai ţii un copil în spate sau să ai un copil în cărucior pe care trebuie să-l împingi. Din păcate, vedem aceste lucruri şi iarna, în zona pârtiilor de schi”, a detaliat Petrescu.

„Muntele este pentru absolut oricine”, dar...
Recomandarea salvamontiştilor este ca, dacă plănuiţi să urcaţi pe munte, să vă echipaţi corespunzător. Dacă urcaţi cu telecabina, luaţi o haină în plus cu voi şi rămâneţi doar în zona peronului. Sub nicio formă nu plecaţi pe drum, dacă sunteţi în îmbrăcăminte şi încălţăminte de oraş: „Muntele este pentru absolut oricine. Nu este nici cea mai mică problemă dacă oamenii, chiar şi echipaţi necorespunzător urcă cu telecabina, dar rămân pe peroanele acestor instalaţii sau imediata proximitate. Sunt zone plate, care nu presupun pericole majore. Problemele apar când pleacă din aceste zone sigure şi merg pe zone cu diferite înclinaţii sau aderenţe”.

Şi cicliştii dau bătăi de cap
Pe lângă turişti echipaţi necorespunzător, salvamontiştii au mai acordat ajutor şi cicliştilor accidentaţi pe munte. Motivele? Cască lipsă, la fel genunchiere, cotiere, fără protecţie de spate şi uneori chiar şi fără biciclete adecvate pentru mountain-bike. Cei care vor să meargă pe un asemenea traseu sunt sfătuiţi ca, mai înainte, să se intereseze de dificultatea acestuia.
„Înainte de a se da pe el, să facă o recunoaştere a traseului la o viteză foarte mică sau chiar pe lângă bicicletă şi abia ulterior, în funcţie de posibilităţi leo, de ale echipamentului pe care îl deţin – pentru că am văzut pe foarte mulţi, pe aceste zone, cu biciclete de duzină, foarte slab pregătite, care nu au cauciucuri bune, bineînţeles că se accidentează, se lovesc, nu reuşesc să frâneze la timp”, a încheiat Cătălin Petrescu (foto).