La pas prin Ţara Bârsei: nu rataţi cetatea fortificată din Hărman

La fel ca şi istoria majorităţii localităţilor din Ţara Bârsei şi povestea cetăţii Hărman se leagă de prezenţa cavalerilor teutoni pe aceste meleaguri, în primele decenii ale secolului al XIII-lea. Prima atestare documentară a Hărmanului datează din 1240, la câţiva ani după alungarea teutonilor din aceste teritorii. Se presupune ca, la aceea dată, când biserica din Hărman a fost preluată de ordinul mănăstiresc al cistercienilor, bazilica romanică cu trei nave era în construcţie. De altfel, din aceea perioadă se păstrează majoritatea elementelor de construcţie. Interiorul bisericii este destul de heteroclit, pe lângă elementele cisterciene conservându-se şi o serie de detalii din diverse perioade. Nava centrală a fost boltită în 1595, iar colaterala estică are un frumos portal cu ambrazură, în stil gotic târziu. Corul păstrează bolta iniţială în cruce, la început fiind flancat de două capele cisterciene menite rugăciunii călugărilor, dar în secolul al XV-lea capela nordică a fost transformată în sacristie. 

Capela sudică are o frumoasă boltă în leagăn împodobită cu bifore. Sacristia este boltită în leagăn cu penetraţii şi nervuri din teracotă. Acestea urcă de pe console în formă de capete de bărbaţi cu mustaţă şi femei cu gura întredeschisă. Pe pereţii longitudinali ai navei şi pe cel răsăritean, este vizibilă, astăzi, fragmentar, fresca ce acoperea întreaga biserică până imediat sub tavan. Un element interesant îl constituie orologiul cu un singur arătător ce indică orele şi care datează din secolul al XVI-lea. De asemenea, pitorescul bisericii îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor şi scările lor mobile.

Fortificaţia ce înconjoară biserica este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice. Zidul exterior, mai scund, cu o înălţime de doar 4,5 m era menit să apere baza incintei şi stabilea limita şanţului cu apă ce înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia şanţul cu apă nu se mai păstreză. Zidul interior, înalt de 12 metri, era prevăzut cu şapte turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un coridor de apărare, care comunica cu toate turnurile. 

În faţa intrării se află o barbacană prevăzută cu două herse, iar deasupra ei se află turnul măcelarilor. Alături de interesanta arhitectură, pictura bisericii este şi ea atractivă: fragmentele din interior, dar şi ansamblu de pictură ce se găseşte într-o capelă din turnul de est. Pictura de aici, realizată între anii 1460-1479, a fost acoperită cu var după Reformă şi curăţată în anii 1920. Iconografia acesteia este o sinteză între pictura apuseană şi cea bizantină.