La Operă, „Clasa muncitoare” nu mai merge în paradis

De câțiva ani, pe scena Operei Române mocnește un scandal care răbufnește ori de câte ori se produc schimbări politice și care pune față în față pe directorul instituției cu șeful sindicatului. Unii sunt de părere că e o ciocnire de orgolii, numai că orgoliile arhitectului... Cătălin Ionescu Arbore sunt de altă factură decât cele ale sinicalistului Pădureț. Relicvă a vremurilor în care sindicatele erau cureaua de transmisie de nădejde a partidului unic, dl. Pădureț a trebuit să-și inventeze un obiect al muncii, pentru că altul nu avea. Și a pus pe picioare sindicatul Operei - de fapt al tâmplarilor, mecanicilor, costumierelor și electricienilor - pentru că artiștii nu s-au pea înghesuit să fie reprezentați de el. În această calitate, el desfășoară de ani de zile o activitate asiduă de reclamare a directorului la toate forurile posibile. Puse cap la cap, plângerile sindicale ar marca un drum de câțiva zeci de kilometri, iar bugetul de timp alocat de instituții ale statului pentru a verifica și controla ne-ar face să ne mirăm câte lucruri bune s-ar fi putut face avându-l la dispoziție. Ultima ofensivă sindicală s-a declanșat o dată cu instalarea noului Guvern. Pădureț și ai lui au profitat de lacunele de informare din cunoștințele șefilor din ministerul Culturii și, pentru a fi mai convingători, și-au burdușit memoriile cu sute de semnături. Care, la o cercetare mai atentă, s-au dovedit a fi fost strânse pentru cu totul alte scopuri decât destinația ce le-a fost dată. În limbaj juridic, acest lucru se numește fals și uz de fals. În ciuda evidențelor, echipele de control au ignorat acest aspect, concentrându-se asupra fabulațiilor pădurețe. Chestiunea de fond nu stă în utilitatea sau inutilitatea controalelor. Ci în modul în care această diversiune afectează activitatea și performanța Operei în ansamblu. În loc să se poată concentra asupra repertoriului, a repetițiilor și a resurselor, conducerea și corpul artistic sunt nevoiți să facă față asediului sindical, sprijinit în mod vădit părtinitor de unele publicații cu interese specifice în această zonă, care au perseverat în abordarea unilaterală a disputei. Recent, însă, mass media a reacționat mai profesionist. Realitatea Tv, de pildă, i-a pus pentru prima dată față în față pe combatanți. Rezultatul a fost acela pe care ar fi trebuit să-l obțină, mai devreme - și cu atât mai puțin păgubos - chiar ministerul de resort. Și anume... clasa muncitoare nu prea mai are ca obiectiv paradisul. Ci interesul unora care o manipulează în folos propriu.