La o bancă primeşti 17.000 de euro, la alta - 50.000 de euro, o a treia îţi poate refuza creditul. Cum te analizează banca

Dobânda afişată pe site-ul unei bănci sau pe un panou publicitar este, de regulă, cea mai mică dobândă pe care instituţia respectivă o acordă, în condiţii optime, unui client ideal. Distanţa dintre acea cifră şi dobânda pe care o va plăti efectiv un client obişnuit poate fi de câteva puncte procentuale, cu un impact semnificativ asupra costului total al creditului pe zeci de ani. Băncile recunosc, la întrebări directe, că dobânda finală „depinde de mai mulţi factori”, fără a detalia însă care sunt aceştia. Am cerut un răspuns concret de la Irina Chiţu (foto), directorul platformei de comparare financiară FinZoom.ro.

Dobânda minimă din reclamă este un punct de plecare, nu o promisiune
Un procent de dobândă mai mic poate fi compensat, sau chiar depăşit, de comisioane de analiză aplicate la momentul acordării creditului, de comisioane de administrare lunare sau anuale ori de costul asigurărilor obligatorii. De aceea, specialista recomandă un singur indicator pentru o comparaţie corectă între oferte: dobânda anuală efectivă.
.
Ce este scoring-ul bancar
Dincolo de tipul produsului ales, banca evaluează profilul solicitantului. Fiecare instituţie de credit foloseşte un sistem propriu de scoring - un punctaj calculat automat, care influenţează atât decizia de aprobare a creditului, cât şi condiţiile în care acesta este acordat, inclusiv dobânda.
 „Poţi avea acces la o anumită ofertă şi în funcţie de caracteristicile personale. Scoring-ul băncii contează în decizia de creditare. În acest scoring intră date personale: dacă eşti căsătorit sau nu, de când munceşti, de cât timp eşti la actualul loc de muncă. Este un scor statistic. Se analizează şi angajatorul. Dacă angajatorul nu şi-a plătit taxele la stat o anumită perioadă, acest lucru te poate afecta indirect. Tot scoring-ul influenţează decizia de creditare”, explică directorul FinZoom.ro.
La scoring se adaugă informaţiile furnizate de Biroul de Credit, unde sunt înregistrate toate comportamentele financiare anterioare ale solicitantului. „Există şi informaţiile de la Biroul de Credit. Contează comportamentul: ce credite mai are clientul, cum le-a plătit, dacă a avut întârzieri. Toate acestea se iau în considerare. Pe baza acestui comportament se calculează un scor FICO. Cu cât scorul este mai mare, cu atât şansele de a obţine condiţii mai bune cresc”, adaugă Irina Chiţu.
Consecinţa practică este că acelaşi solicitant, cu acelaşi venit, poate primi oferte radical diferite de la bănci diferite.  „Aceeaşi persoană poate obţine oferte diferite de la bănci diferite. De exemplu, la o bancă se poate califica pentru 17.000 de euro, la alta pentru 50.000 de euro, iar o a treia poate refuza creditul, deşi veniturile sunt aceleaşi. Totul ţine de scoring-ul intern şi de criteriile fiecărei bănci. Scoring-ul poate influenţa şi dobânda la care se acordă creditul, în funcţie de politica internă a băncii”, explică Irina Chiţu.

Paradoxul clientului fără datorii
Unul dintre cele mai surprinzătoare mecanisme ale evaluării bancare afectează tocmai categoria de clienţi fără niciodată un credit la activ.  „Un tânăr ar putea spune că stă foarte bine pentru că nu a luat niciodată un credit. Paradoxal, acesta poate fi un dezavantaj, pentru că banca nu are un istoric de comportament de plată. Nu ştie cum va reacţiona persoana respectivă după ce ia creditul. De aceea, uneori este util ca înainte de un credit ipotecar să existe un istoric, de exemplu un card de cumpărături în rate fără dobândă, folosit şi achitat la timp. Astfel se construieşte un istoric pozitiv de plată”, explică Irina Chiţu.

Avansul: cu cât este mai mare, cu atât creditul poate fi mai ieftin
La creditele ipotecare, suma achitată din resurse proprii la momentul achiziţiei are un efect direct asupra costului împrumutului. Logica este simplă: un avans mai mare reduce expunerea băncii.
 „Cu cât avansul este mai mare, suma împrumutată este mai mică şi perioada poate fi mai scurtă, dacă venitul permite. Un avans mai mare înseamnă un risc mai mic pentru bancă, pentru că valoarea creditului este mai mică raportat la valoarea proprietăţii. În astfel de cazuri se poate obţine o dobândă mai bună. Dacă în trecut creditele pentru persoane fizice erau standard şi greu negociabile, acum se negociază mai mult, tocmai pentru că se ţine cont de garanţii, de avans şi de scoring-ul personal, care este o garanţie pentru bancă”, spune Chiţu.

Ce poate face un solicitant înainte de a se prezenta la bancă
Irina Chiţu detaliază şi o serie de măsuri concrete pe care orice persoană interesată de un credit le poate lua înainte de a depune o cerere, pentru a-şi îmbunătăţi poziţia de negociere. „În primul rând, comportamentul de plată. Situaţia din Biroul de Credit este esenţială. Acolo apar atât informaţii pozitive, cât şi negative. Informaţiile pozitive includ creditele, cardurile şi overdrafturile existente. Informaţiile negative sunt întârzierile la plată de 30, 60 sau 90 de zile”, explică ea.

Veniturile joacă un rol la fel de important
 „Băncile preferă venituri stabile. Salariile şi pensiile sunt principalele venituri luate în calcul, dar pot fi adăugate şi venituri din dividende sau chirii, în funcţie de politica fiecărei bănci. Un codebitor poate ajuta, mai ales în cazul unui tânăr fără istoric. Avansul contează mult. Virarea salariului în contul băncii poate aduce beneficii suplimentare. În prezent, nu mai este nevoie de multe documente. Cu buletinul, banca poate verifica veniturile prin ANAF şi istoricul prin Biroul de Credit”, arată Irina Chiţu.
Experta recomandă, de asemenea, câteva principii de prudenţă pentru reducerea riscurilor pe termen lung.  „Este important să compari ofertele din momentul respectiv, să te uiţi la dobânda anuală efectivă şi la suma totală de plată, nu doar la rată sau la dobânda afişată. Este recomandat să te împrumuţi în moneda în care obţii veniturile, pentru a evita riscul valutar, şi să alegi o dobândă fixă pentru o perioadă cât mai lungă, dacă este avantajoasă”, menţionează directoarea FinZoom.
În privinţa asigurărilor, Irina Chiţu atrage atenţia că acestea nu reprezintă doar o cheltuială suplimentară, ci pot constitui şi o pârghie de negociere. Pe de altă parte, unele bănci oferă în schimbul ataşării unei astfel de asigurări o reducere directă a dobânzii. „Asigurarea locuinţei este obligatorie la creditele ipotecare. Pot fi utile şi asigurările de viaţă, sănătate sau şomaj, care pot acoperi ratele în cazul pierderii locului de muncă sau al unor situaţii neprevăzute”, a conchis Irina Chiţu.