La noapte vine Moș Nicolae

În noaptea de 5/6 decembrie se spune că Moș Nicolae vine la geamuri și vede copiii care dorm și sunt cuminți, lăsându-le în ghete dulciuri și alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepsește pe cei leneși și neascultători. În dimineața de Sf. Nicolae, copiii cuminți găsesc daruri în ghetuțe. Moșul mai aduce de obicei și o vărguță, ca semn al severității ce trebuie să vegheze orice faptă. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi, atât copiilor, cât și adulților. Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărțite pe furiș în această noapte începe din vechime. Se spune că însuși Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din orașul sau, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-și vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele și rugămințile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuința sa. Noaptea, pe furiș, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reușit să se mărite curând. La fel a făcut Moșul și în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie și apoi cea mică au reușit să se așeze la casele lor. Cine e Moș Nicolae? Sfântul Nicolae este cunoscut ca prietenul și protectorul judecătorilor, criminalilor, hoților, comercianților, săracilor, marinarilor, bucătarilor, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici și al școlarilor. Cunoscut în Transilvania și sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Născut în cetatea Patara din ținutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă „biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinții, Nicolae si-a împărțit averea săracilor și a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim. Creștinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viață a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune și post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a vieții s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăște mir, creștinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile. Din veacul al XIX-lea, mâna dreapta a Sfântului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Noi din București, unde se găsește și mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brîncoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din țară și mai ales din Ardeal au hramul Sfântului Nicolae. Prima zi de iarnă „populară” Tot în popor se spune că iarna începe la Sf. Nicolae. Moș Nicolae este bătrân și are barbă albă, iar în această zi Moșul își scutura barba, deci trebuie să ningă. În ziua de Sf. Nicolae începe ziua să se mărească. De ziua lui se fac vrăji, farmece și pronosticuri meteorologice, se pun crenguțe de pomi fructiferi în apa pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează și rodul livezilor pentru anul viitor.