La masă cu strămoşii

„La masă cu strămoşii. Savoare, eleganţă şi rafinament”, este volumul istoricului braşovean Alexandru Stănescu despre ce mâncau românii şi alte popoare în Antichitate, în Evul Mediu şi în epoca modernă. De la reţetele romane lăsate de Apicius sau Cato cel Bătrân, la cele pastorale sau păstrate prin tradiţiile creştine, până la cele urbane din ultimii 300 de ani, cartea descrie cum a evoluat gastronomia de-a lungul secolelor şi prezintă câteva reţete extrem de vechi. De-a lungul vremii, bucătăria românească a cunoscut patru mari influenţe.
„Bucătăria românească a receptat diverse influenţe din partea civilizaţiei romane, civilizaţiei otomane, din partea bisericii creştine, din partea unor civilizaţii din Europa Centrală - vorbim de Imperiul Austriac sau Hasbugic şi pe urmă de Imperiul Austro-Ungar şi aceste lucruri se văd de fapt în preparatele pe care noi astăzi le considerăm tradiţionale sau ne gândim la ele ca fiind făcute de bunici”, a explicat istoricul Alexandru Stănescu.
Pentru că a făcut parte din Imperiul Habsburgic şi, mai târziu, din cel Austro-Ungar, Braşovul a cunoscut importante influenţe ale acestei bucătării. Situat aproape atât de Moldova, cât şi de Ţara Românească, oraşul nostru a fost un punct de plecare pentru multe din preparatele urbane din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. „Braşovul a fost, prin excelenţă, oraşul sau târgul tuturor provinciilor româneşti. Aici se întâlneau diverse influenţe, aici s-a conturat ceea ce ar fi mâncare de oraş sau de târg. La Braşov mai are o mare vechime tradiţia pastorală. Practic, ciobanii şi mocanii din Ţara Bârsei au fost cei care au fost principalii promotori ai consumului de carne de oaie, principalii promotori ai consumului de brânză, au fost cei care au ştiut tainele fabricării caşului, a brânzei de burduf şi, la un moment dat, şi a caşcavalului”, a mai precizat Alexandru Stănescu.

Ideea proiectului şi finanţarea au venit de la Agenţia Metropolitană Braşov. „E o istorie mai veche şi o tradiţie mai veche în Agenţia Metropolitană Braşov. Totul începe undeva acum 10 ani, când, într-o discuţie cu istoricii braşoveni de seamă am realizat că lumea aceasta a poveştilor şi a tradiţiei româneşti şi braşovene nu este dusă mai departe. Ştiţi că în orice cetate din România era o singură poveste cu turcul care săpa o fântână şi, atunci, împreună cu Nicu Pepene am început primele cărţi – Legendel Ţării Bârsei – şi am continuat cu multe altele şi, de asemenea, cu Sandu Stănescu tot ce ţine de tradiţiile Junilor şi acum vorbim de partea aceasta de gastronomie”, a spus Dragoş David, directorul Agenţiei Metropolitane Braşov.
Un rol import în împrăştierea preparatelor urbane din ultimele secole l-a avut şi politicul. Celebra prăjitură cremşnit a fost inventată de un cofetar rus, pentru sărbătorirea victoriei ţării sale împotriva lui Napoleon, după care a ajuns în toată Europa, sub diverse denumiri. Pişcoturile s-au răspândit ca urmare a faptului că au fost dedicate lui Victor Emanuel al II-lea, primul rege al Italiei unite. Cofetarul care le-a făcut a ales o formă curbată ca să semene cu mustaţa regelui. În Italia, acestea sunt curbate, iar în rest sunt drepte. Cu asemenea migrare a mâncărurilor nici nu este de mirare că originea celebrului şniţel vienez este italiană sau croissantul francez este, de fapt, preluat de la austrieci, care l-au făcut în cinstea victoriei împotriva turcilor la asediul Vienei.