La 101 ani, dă oricând America pentru Brașov

Biografia Elenei Ionescu este de-a dreptul incredibilă. A fost profesoară de bună maniere la un pension, și-a crescut singură copiii, în timp ce soțul, deținut politic, a făcut 18 ani de pușcărie. Poliția politică comunistă i-a făcut viața un coșmar Brașoveanca Elena Ionescu a plecat în SUA la 78 de ani, a obținut cetățenia la 87 de ani și a fost sărbătorită la împlinirea vârstei de 100 de ani de oficialitățile din New Jersey. Elena a plecat pentru prima oară în SUA, la băiatul ei, în 1988. Fostă deținută politic, fusese toată viața persecutată de Securitate. Până la urmă, i-au dat drumul să plece în America, la fiul ei. Niște „tovarăși” au considerat că nu mai este niciun pericol dacă pensionara de 78 de ani nu se mai întoarce în țară. Nimeni nu ar fi crezut atunci că bătrâna va reuși să-și ia cetățenia americană și se va întoarce apoi de mai multe ori în România. Într-o țară mult schimbată, în care Securitatea fusese desființată. Ultima oară, s-a întors la Brașov luna trecută, la 101 ani! Poliția politică comunistă i-a făcut viața un coșmar brașovencei Elena Ionescu. Târziu, la bătrânețe, a reușit însă să trăiască în cea mai liberă țară. Acum are 101 ani și nu-i este frică să străbată mii de kilometri cu avionul pentru a vedea orașul în care a trăit cea mai mare parte a vieții și în care este înmormântat soțul ei, care a stat 18 ani în pușcăriile comuniste. A călătorit chiar în ziua de 11 septembrie La 101 de ani, s-a întors în Brașov. A ales ca zi de întoarcere în țară data de 11.09.2012, chiar la 11 ani de la atentatele teroriste din New York. Dar curajul cel mai mare a fost că, la 101 ani a urcat în avion pentru a străbate miile de kilometri ce despart America de Brașov. A fost chiar nevoie să schimbe cursa în Paris, la aeroportul Charles De Gaulle. A asistat acolo la o scenă care a șocat-o: poliția franceză nu au lăsat-o să urce în avion până când nu a terminat de îmbarcat un grup de țigani, alungați din Franța. Vameșilor nu le-a venit să creadă că în dreptul datei de naștere din pașaport este trecut anul 1911. La Brașov și-a întâlnit prietenii și, nerăbdătoare, le-a povestit o sumedenie de lucruri despre viața ei din America. Are probleme cu vederea, auzul și picioarele, dar este foarte lucidă. Se închină în fiecare seară la o icoană pe care o poartă cu ea peste tot. Spune că trăiește pentru că așa vrea Dumnezeu și că, deși a avut o viață grea, a fost tot timpul fericită datorită credinței. A învățat însă că lucrul cel mai de preț este libertatea și niciodată nu este prea târziu pentru a o obține. Și-a cunoscut soțul în 1923, la Galați, unde era cântăreț în corul bisericii. Preotul le-a făcut cunoștință. „Mi-am dat seama că-i eram dragă după ce mi-a desenat o inimioară pe sugativă. Era să leșin de fericire”, își mai amintește vârstnica. Au avut o nuntă ca în povești și au fost binecuvântați cu doi băieți. A fost profesoară de bune maniere la Liceul „Notre Dame” din Galați. Picta foarte frumos și avea o caligrafie perfectă. Păstrează și acum mai multe acuarele făcute în tinerețe cu o tehnică desăvârșită. Viața frumoasă s-a terminat însă, odată cu venirea războiului. A vrut libertate În anul 1981, soțul ei, chinuit de boală, s-a stins pe patul de spital. După moartea soțului, fiul cel mare, Mihai, a fost luat de mai multe ori la Securitate pentru că vorbea „dușmănos” despre regim și solicitase să plece din țară. A făcut greva foamei ca să fie lăsat să plece în America. Bătut crunt de securiști la tălpi și testicule, pierde orice șansă de a face copii. Până la urmă, a fost lăsat să plece în SUA, în 1979. Fiul cel mic s-a căsătorit cu o tânără din Germania de Vest și a plecat și el. La începutul anilor ‘80, Securitatea a dat-o afară din casă. Tot ce-și mai dorea, deși ajunsese la pensie, era să apuce să trăiască în libertate. Iar America era cel mai frumos vis pentru orice român în timpurile acelea. Abia în 1998 a putut să solicite cetățenie americană. De când a ajuns în America, a locuit cu fiul ei, care are o soție de origine indoneziană și locuiește New Jersey. În ultimii ani, își petrece zilele la „Clubul pentru persoane vârstnice – Golden Years”, din Patterson, New Jersey. Aici, împreună cu alți vârstnici, desfășoară diferite activități. Este veterana centrului, printre mulți alți bătrâni de diferite naționalități. Are chiar o prietenă bună, mai tânără cu 30 de ani, venită din Basarabia, cu care vorbește în limba română. De ziua mărțișorului, în 2011, la împlinirea unui secol de viață a fost sărbătorită la club. „Fetele”, cum le spune doamna Ionescu colegelor ei, împreună cu administrația clubului, i-au pregătit mai multe surprize. Fiul ei i-a pregătit două torturi imense, de câte 100 porții fiecare. A fost prezent și primarul orașului Patterson, precum și o delegație din partea guvernatorului statului Jersey, care i-au înmânat o diplomă de onoare. Aniversată de americani la 100 de ani De ziua mărtișorului, în 1 martie 2011, brașoveanca Elena Ionescu a împlinit 100 de ani. „New York Magazine”, ziarul românilor din metropola americană, a publicat un frumos articol aniversar, în care, în final, le mulțumește și doctorilor care au grijă de sănătatea doamnei Ionescu: Agop, Arthur și Dacia Hazarian. Mulți dintre românii de peste ocean, care au aflat astfel despre eveniment, au fost prezenți la aniversare.