Justiţia şi prestigiul

În România sunt probleme cu statul de drept- o ţine pe-a ei femeia-comisar pe Justiţie, Viviane Reding, gândindu-se, bineînţeles, la episodul suspendării preşedintelui. Cei cu opoziţia la Schengen fac şi ei, sistematic, trimitere la problemele justiţiei, iar MCV-ul de la sfârşitul anului va trata prioritar această problemă.
Concluzia aproape generalizată este că România are probleme de justiţie din cauza politicienilor, care ţin cu tot dinadinsul să facă din aceasta un instrument pentru atingerea propriilor lor interese. Justiţia însăşi pozează în copil neajutorat, CSM-ul doamnei Hăineală făcând apeluri disperate la protejarea imaginii acesteia, atacată nemilos şi nejustificat de presă şi de politicieni.
O fi ceva adevăr în toate acestea. Dar, la fel de adevărat este că atât imaginea cât şi prestigiul justiţiei sunt serios afecate din interior. Voi recurge la câteva exemple din actualitatea ultimelor zile:
ANI a întors pe toate feţele declaraţiile de avere ale fostei (actualmente inculpate într-un dosar de corupţie) judecătoare Antonela Costache şi a găsit că o sumă de 160.000 de euro nu se justifică, deşi este prezentă în bunurile acesteia. Explicaţia vine de la sine- în dosarul aflat în curs de finalizare...
Un procuror DIICOT din Buzău a pierdut la o partidă de pocker 100.000 de euro. Nu erau banii lui - pentru că or fi salariile mari în procuratură, dar e greu să pui deoparte, pentru distracţie, o asemenea sumă. Erau banii destinaţi unui flagrant pe care, nonşalant, procurorul i-a folosit ca să pluseze şi să piardă!
Un judecător din Argeş, implicat recent într-un conflict cu nişte poliţişti pe care i-a insultat făcându-i miliţieni (ca să se dea mare în faţa fiicei sale) a fost încătuşat de către aceştia pe motiv de ultraj şi s-a ales şi cu un cucui. La scurt timp, judele recidivează luând pe capota maşinii cu care a demarat în trombă, după un scandal cu vânzătorii de la un magazin care nu-i dădeau pioritate, pe unul dintre lucrătorii de acolo.
Vă întrebaţi, probabil, cum ar fi judecat el o astfel de speţă. Întrebarea nu are rost...
Sunt, deci, doar trei exemple care ilustrează starea Justiţiei la o privire superficială şi care demonstrează care este calitatea umană şi profesională a celor de la care aşteptăm să împartă dreptatea. Din nefericire, eşantionul este reprezentativ pentru un procent important al celor care au rolul să facă din justiţie pilonul de bază al societăţii, unul respectat şi care să se bucure de încredere.
Cât respect şi câtă încredere...