Justiţia cu autocarul

Ziua Europeană a Justiţiei Civile a fost sărbătorită în România într-un mod original: 300 de martori în Dosarul Referendumului au fost îmbarcaţi cu noaptea în cap în autocare – după ce Poliţia a făcut prezenţa – şi aduşi, din mai multe judeţe la Bucureşti.

Printre excursionişti – mulţi bătrâni, infirmi, bolnavi – unii neavând habar unde merg şi de ce. Ştia însă, foarte bine, doamna Livia Stanciu, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a bătut câmpii cu graţie într-un discurs din care reieşea că domnia sa este o persoană extrem de admirată nu doar de colegii de la Curte, dar şi de magistraţi din toată ţara. 

Lucru care, evident, se răsfrânge asupra imaginii Justiţiei însăşi. Care Justiţie a brevetat cu acest prilej o tehnică inedită: judecata cu autocarul. Cei 300 de nefericiţi erau martori în Dosarul Referendumului, dintre cei pe care procurorii, în urmă cu doi ani, i-au pus să jure, cu mâna pe Biblia aşezată pe portbagajul maşinii, dacă au votat sau nu. Nu „cum” au votat (dacă au votat), pentru că aspectul ăsta le era suficient de clar reprezentanţilor instituţiilor „verticale”. Ci dacă nu cumva au apărut pe liste bifate în absenţă.

În 22 de ani, Justiţia nu s-a mai interesat niciodată de acest aspect, deşi legea era clară şi se ştia că infracţiunile electorale se pedepsesc destul de aspru, dar nimeni până atunci nu-şi mai pusese, cu seriozitate, o asemenea întrebare. Toată povestea a plecat însă de la strigătul de disperare al europarlamentarei Monica Macovei care a denunţat în gura mare la Bruxelles faptul că la Bucureşti s-a produs o memorabilă fraudă electorală: peste 2 milioane de voturi au fost furate! Adică deturnate, din favoarea suspendatului Băsescu, în sprijinul alungării sale de la Cotroceni. Dar, chiar dacă s-ar fi produs acest furt, Băsescu tot n-ar fi scăpat, dacă n-ar fi găsit sprijin la judecătorii Curţii Constituţionale pe care el i-a numit acolo cu schepsis – ca să-i sară în ajutor la nevoie. Astfel că preşedintele cel de două ori suspendat şi pentru a cărui plecare se pronunţaseră ultramajoritar participanţii la Referendum, a rămas în scenă printr-o decizie luată la masa verde care nu ţinea cont de rezultatul Referendumului.

Ancheta declanşată cu o remarcabilă promptitudine de verticala doamnă Kovesi avea rolul de a-l spăla pe preşedinte de această ruşine, demonstrând că votul a fost profund viciat de organizatori. Adică de Dragnea şi compania. Aceiaşi procurori care-şi pasează de ani de zile unii altora dosarele grele trimise de Curtea de Conturi şi de Corpul de Control al Guvernului s-au pus pe treabă cu tot zelul din dotare, hărţuindu-i pe ţăranii din diverse colţuri ale ţării cu întrebări indiscrete de genul „nu-i aşa că...?” şi punându-i să jure cu mâna pe biblie chiar şi pe islamişti. Din miile de votanţi anchetaţi a căzut măgăreaţa pe aceşti 300, care au fost aduşi cu otuzbiru la Bucureşti în faţa magistraţilor care au făcut acum ce n-au mai făcut de ani de zile, în dosare cu mulţi martori!

Nu vreau să spun că Justiţia n-ar trebui să-şi facă în mod serios treaba. N-ar trebui însă să transfere actul de justiţie în perfectarea unor vendete politice şi în show-uri de campanie electorală..