Jurnalul lui Vântu

Reporterii noștri de investigații au reușit să pună mâna, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politică românească. Vă oferim în premieră câteva secvențe din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va apărea integral, în scurt timp, pe piață, urmând să fie vândut împreună cu o prestigioasă publicație cotidiană. 25 Septembrie 1992. „Atmosferă liniștită aici, la Roman. Se pare că Iliescu nu va avea probleme în fața lui Emil Constantinescu. Aș fi încercat să-l ajut pe „țap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianța Civică. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Că era prea mică. Păi ce să fac: am băgat toți banii din „turcisme” în cupoane. Dacă lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur însă că peste patru ani voi discuta altfel cu toată liota asta de politicieni…” 15 Noiembrie 1996. „București, Hotel Dorobanți. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, deși părea un pic încurcat.”Știu că ești prieten cu Iliescu” – mi-a zis el la început. „Sunt prieten cu toți oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu că pot constitui viitorul Romaniei. Și mai ales dacă sunt de dreapta. Apropo: ce-ați zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Forțelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este că după vreo oră era complet detensoinat. Se liniștise și nu mai era chiar așa de îngrijorat de confruntarea pe care urma să o aibă cu Iliescu. Mi-a zis chiar că l-a învățat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o să-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat băieții mei să-l conducă prin ieșirea din spate. Nu de alta, dar să nu-l vadă oamenii lui Măgureanu. Chiar dacă se face și acesta că joacă cu „schimbarea”…” 6 Decembrie 2000 . „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca să stăm de vorbă. I-am spus că mi-a lăsat Moș Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Văcăroiu?” – a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gând?). „Dacă e vorba de voturile pe care au ăștia de gând să mi le fure, vin!” A venit. N-a băut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „Îi duc pe toți pe stadioane și îi împușc!”- a zis el într-un târziu. Lasă nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de răbdare să-mi iasă chestia cu CEC-ul și n-o să mai ai probleme cât vei trăi”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai încrezător. De când e el n-a mai avut fondurile de propagandă electorală de anul acesta!” 6 Decembrie 2004. „Astă-noapte, în parcare la Tâncăbești, m-am întâlnit cu Traian. Era agitat rău de tot. Era convins că e urmărit non-stop de zbirii lui Năstase. A venit și Gușă cu el (nu știu de ce, dar băiatul acesta mi se pare de viitor. Cred că are o influență bună asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor să o aplice: cu o zi înainte de turul 2 vor da alarma: se fură cu softul! Ăilalți or să intre în panică și atunci băieții lor or să pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, să știi că am avut întotdeauna încredere în tine. Contează pe sprijinul meu moral necondiționat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur că peste 5 ani vei fi purtat pe brațe de mass-media!”. Părea cam sceptic: „Mai lasă-mă cu găozarii ăștia! Știu eu ce le poate pielea”. A plecat uitându-se în toate părțile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teamă ca i-o trage Năstase, totuși…” 3 Decembrie 2009. „Eram cam abătut astăzi. Tocmai am aflat o veste care m-a întristat: bietul Nicu Popa a fost găbjit pe undeva prin Indonezia. Și i-am spus să stea cuminte în Suedia, că acolo nu i se poate întâmpla nimic. Nu m-a ascultat. Îmi pare rău pentru el. Îmi era prieten. A sunat Geoană. A simțit din voce că ceva nu e în regulă. „Chiar dacă e cam târziu, trec pe la tine să bem un pahar”, mi-a zis. Și a apărut. Băieții mei mi-au spus că au văzut în sistemul de supraveghere o mașină suspectă oprită la liziera pădurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am încurajat pentru mâine seară (atacă-l la maniere, i-am recomandat) și a plecat. M-am simțit, la rândul meu, mai înviorat… Caietul acesta s-a cam apropiat de sfârșit. Ar trebui să-l pun bine pe undeva, că prea mișună mulți pe aici, prin casă…”