Jonglând la viteză maximă până la Pyeongchang

Unul din cei mai buni schiori români la această oră, Ioan Valeriu Achiriloaie, are o poveste aparte, începând târziu sportul de performanţă, renunţând la carieră la doar 20 de ani, în favoarea facultăţii şi a futsalului şi revenind apoi în forţă cu calificări la două Olimpiade. „La 7 ani m-am dus la schi, târziu tare, iar performanţa am început-o la 13 ani. La 20 m-am dus la facultate în Anglia, la Coventry, la profilul management sportiv. Nu mă gândeam nici pe departe să mă mai apuc vreodată”, îşi aminteşte braşoveanul de 26 de ani.

De pe maidan la futsal în Anglia
În Anglia, după cursuri mergea la o echipă de futsal, a doua lui „dragoste”. „Am prins una din echipele de fotbal ale facultăţii, dar antrenamentele fiind la aceeaşi oră cu cele de la futsal, am ales mingea mică, cu ochii închişi”. Nici fotbal nu a început să joace prea devreme, aşa cum fac toţi copiii, jucând prima dată pe maidan, pe la 12 ani. „Mi-a plăcut din ce în ce mai mult. A fost o perioadă când făceam două antrenamente şi apoi jucam fotbal. Mama nici nu mă credea. Am crescut în centrul Braşovului şi de multe ori mă întreba dacă nu pierd timpul prin vreo cârciumă, deşi veneam transpirat acasă”.

Partener de antrenament al naţionalei tricolore
Microbul l-a prins însă foarte repede, a început să joace tot mai des pe sintetic, iar apoi s-a apropiat de anturajul  fostei echipe de futsal din Braşov, Design Construct, vicecampioană în 2009. Acolo s-a împrietenit cu cei care alcătuiesc şi astăzi „naţionala” României – Robert Matei, Robert Lupu, Mimi Stoica, Paulo Ferreira, Alpar Csoma. „Ţinem legătura şi îi urmăresc când pot. Ajung acasă în fiecare an când sunt finalele de cupă şi campionat şi îmi place să le văd pe viu. Am putea avea şi la Braşov o echipă în prima ligă, Colţea 1920 fiind aproape de promovare”.

Fan declarat Liverpool
Achiriloaie mai joacă fotbal şi acum, de plăcere, cu prietenii, e fan FC Liverpool, iar în ţară spune că va ţine cu „următoarea echipă care va intra în Liga Campionilor şi banii câştigaţi acolo vor fi băgaţi tot în fotbal. Sper să îmi dea domnul Hagi şansa să fiu un fan declarat al Viitorului”.

Ambiţia unei reveniri neaşteptate
Revenirea sa în circuitul de schi alpin s-a produs după ce, la facultate fiind, a fost trimis la Campionatul Naţional Universitar al Marii Britanii, unde a câştigat competiţia. „Am fost declarat sportivul anului. Şi acum e gravat numele meu la Coventry. Mi-am dat seama atunci ce înseamnă să fiu apreciat cu adevărat ca sportiv. Am zis că nu trebuie să rămână aşa şi am decis să revin. Fără să mă bazez pe ceva, m-am reapucat de schi. Reacomodarea a fost dificilă, dar am luat-o ca pe o «lună de miere» în care nu a contat nimic, decât dorinţa de a reveni pe pârtie”.

Primul român calificat la „olimpiada” din Coreea
După ce a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci (Rusia, 2014), John a fost primul sportiv român calificat la Olimpiada din 2018. A obţinţnut biletele pentru Coreea de Sud încă din luna septembrie a anului trecut, în staţiunea La Parva (Chile), unde a participat la Cupa Americii de Sud. „Asta e diferenţa dintre Soci şi Coreea de Sud. Atunci m-am calificat pe ultima sută de metri, iar acum am fost primul. E munca depusă între timp şi progresul pe care l-a realizat. Am fost chiar întrebat dacă este legitimă calificarea, venind cu un an şi jumătate înainte de Olimpiadă. Sistemul la schi alpin permite acest lucru, dacă eşti la un nivel bun, încă de la 1 iulie 2016”.

Confirma legenda de la Kitzbuhel
Sportivul legitimat la ASC Corona 2010 Braşov a coborât în acest an, în premieră pentru un român, celebra şi în acelaşi timp periculoasa pârtie Streif (Kitzbuhel, Austria), acolo unde, de-a lungul timpului, numeroşi sportivi cu nume au suferit accidentări mai mult sau mai puţin grave. „E ceva special. Legenda este reală. Întrecerea a fost extrem de dificilă. Condiţiile care sunt acolo, forţele care exercită asupra organismului, îţi dau o senzaţie aparte. După 6 secunde ai 80 de kilometri la oră şi o săritoare de 70 de metri. Apoi urmează o compresie pe 5G. La Formula 1 e vreo 6G, din ce ştiu. Dar, a fost şi distractiv în acelaşi timp, mi-a plăcut foarte mult. Kitzbuhel, îmi spunea toată lumea, reprezintă un «Mecca» al schiului. Confirm, nu există olimpiadă, campionat mondial, mai ceva decât săptămâna pe care o petreci acolo”. Deşi a luat în calcul ca după Pyeongchang să renunţe, braşoveanul spune că tot ce a simţit pe pârtie în ultimele luni l-a făcut să fie hotărât să continue până la Olimpiada din 2022.

„Părinţii s-au bucurat când am renunţat la schi”
La schi s-a dus prima oară pentru că tatăl lui i-a spus că un om trebuie să ştie să joace tenis şi să schieze, neavând cum să intuiască la acea vreme ce avea să urmeze. „S-au bucurat şi el şi mama, când am renunţat şi nici nu prea le-a convenit când m-am întors la competiţii. Ei nu sunt cu sportul, doar fratele meu organizează un turneu de baschet, Transylvania Basketball Tournament”.

„AIV”, proiect îndrăzneţ pentru sporturile individuale de iarnă
Achiriloaie şi-a lansat de curând un proiect prin care doreşte să devină un exemplu, atât din punct de vedere sportiv, dar şi al parcursului şcolar, pentru toţi sportivii mai mici care îndrăgesc sporturile de iarnă. „Este proiectul vieţii mele, ceva diferit care pune accentul pe aspecte mai largi - marketing, educaţia duală, dezvoltarea sportului de masă în Braşov. Fac asta mai întâi ca sportiv, prin exemplu. Apoi vreau să atrag cât mai mulţi copii, care să înţeleagă că sportivul nu mai e ce era odată, ci să facă serios şcoala în paralel cu disciplina pe care o practică”. În final, speră să crească popularitatea schi-ului de performanţă din România, dar şi să îl promoveze pe cel de masă.

Un viitor manager
În acest context, braşoveanul se vede manager la finalul carierei, dorind să se ocupe de ceea ce lipseşte acum schiorilor români. „Un om cum au restul echipelor, care să meargă cu o săptămână mai devreme la pârtie, iar când vin sportivii şi antrenorii să le predea totul la cheie şi ei să îşi vadă doar de sport. Mai mult, e nevoie de un om care să poată atrage fonduri, cel mai ok model în sportul românesc în acest sens fiind cel al lui Hagi”.