Joacă, o terapie pentru copiii abuzați sexual

Specialiști englezi și români au schimbat ieri informații și metode practice pe care trebuie să le aplice pentru a ajuta persoanele abuzate sexual să treacă peste traume Abuzurile sexuale au loc destul de frecvent și asupra copiilor. Statisticile arată că cele mai multe abuzuri sexuale se petrec în centre închise, penitenciare, cămine de bătrâni, case de copii sau, mai rar, spitale. Victimele abuzului sexual pot proveni însă din orice mediu social. Abuzatorul este cel mai adesea o persoană aflată în apropierea copilului, o rudă biologică sau o persoană cu care copilul a intrat în contact direct. Metodele folosite de abuzator nu însă neapărat violențe. Ei pot căpăta treptat încrederea copilului prin seducție, șantaj dar și promisiunea unor favoruri personale. Un rol foarte important pentru aceste persoane îl reprezintă familia, însă, de cele mai multe ori și ea trebuie sprijinită. Specialiștii sunt singurii care-i pot ajuta pe toți cei implicați să depășească acesta etapă de criză. Atât victimele cât și familia se simt vinovați, trădați, nesiguri și își pierd încrederea în oameni și instituții. Acestea sunt câteva concluzii trase din întâlnirea dintre specialiștii englezi și cei români, desfășurată ieri la Brașov. Phisoterapeutii au făcut, în acest fel, schimb de experiență. Intră cu păpușa în sufletul copiilor Unele dintre metodele cele mai eficiente de a depăși momentul abuzului sunt terapiile prin joc și dramaterapie. Aceste terapii se pot aplică atât copiilor cât și adulților în aceeași măsură. Dr. Sue Jennings, o specialistă în terapia de joc, lucrează atât în Anglia, cât și în România cu părinți, copii, orfani sau familii de rromi. Sue Jennings a publicat peste douăzeci de cărți cu privire la importantă teatrului și jocului în terapia și dezvoltarea copilului. Sue este însoțită întotdeauna de una dintre păpușile aduse special pentru aceste terapii din Anglia. „De multe ori, copiii nu pot spune direct ce au pățit, păpușa este astfel un mijloc prin care specialiștii pot afla motiv dramei celui mic. E mult mai ușor să se apropie de o păpușă decât de o persoană, iar păpușă poate vorbi, se poate juca. Acesta este primul pas spre recunoașterea abuzului. Am observat însă și cum folosesc copiii păpușile pentru a se răzbuna. Ei vorbesc urât, o bat, o ceartă și o aruncă prin cameră pe păpușa pe care o identifică cu agresorul și îi fac ceea ce nu au putut să-i facă în realitate abuzatorului”, a declarat Sue Jennings, președinte al Asociației de terapie prin joc și dramaterapie din România.