Jaful din codru

Un reportaj năucitor a difuzat, la finele săptămânii trecute, PRO TV. De fapt, o anchetă, despre jaful “ca-n codru” la care este supusă pădurea.

În ultimii 25 de ani, de când s-a dat liber la furat, România a pierdut un procent important din spaţiile împădurite, care ne aduc acum pe unul dintre ultimele locuri din Europa, devenind extrem de vulnerabilă la problemele de mediu. Alunecările de teren, inundaţiile, seceta sunt semne sigure ale declinului echilibrului ecologic şi n-ar mai trebui să ne mirăm de suita continuă de catastrofe care lovesc mai toate regiunile ţării. Pe ruina pădurii s-au constituit averi fabuloase ale membrilor cartelurilor economico-politice care au făcut legea în domeniu. Furtul din păduri este sau ignorat, sau necontrolat, sau stimulat de indiferenţă şi cointeresare. Nu-mi amintesc ca justiţia să fi pronunţat vreo pedeapsă cât de cât severă pentru cei care au ajuns, totuşi, în faţa ei.

Jaful din păduri este un veritabil atentat la siguranţa naţională, dar niciodată CSAT-ul nu a luat în discuţie această problemă. Miniştrii Mediului şi Agriculturii pe unde s-a arondat pădurea – au tratat problema ca pe un simplu accesoriu de timp liber privilegiat, iar ironia sorţii a fost ca unul dintre ei să-şi piardă o parte din bărbăţie într-un accident de vânătoare la nivel înalt.

Din 2003 încoace, Regia Naţională a Pădurilor, cu un brand de a doua “armată” a ţării, a încăput pe mâinile unor slugi preaplicate sau a unor hoţi patentaţi care au pus-o în slujba intereselor politice de moment. În prezent, RNP-ul gestionează, prost, rămăşiţele de pe urma retrocedărilor iresponsabile ale Legii Lupu şi continuă să guverneze domeniul cu ochii închişi, sau deschişi atunci când este vorba despre manevre de căpuşare sau de căpătuială. “Luna pădurii” şi campaniile de împădurire au rămas nişte amintiri şi doar preluarea iniţiativei de către societatea civilă mai mişcă câte ceva. Ce este absolut remarcabil este că situaţia este binecunoscută până la cel mai înalt nivel, dar nimeni nu mişcă un deget pentru a remedia, în ultimul ceas, situaţia.

Campania dusă de PRO TV i-a strâns cu uşa pe câţiva responsabili politici care au admis, cu jumătate de gură, că vor face demersurile legale necesare pentru ca furtul de lemne, atentatul la pădure să fie încadrat la subminarea economiei naţionale. Tare mi-e teamă că se vor auzi protestele celor direct interesaţi, cum că aşa ceva ar însemna o întoarcere la metodele comuniste, iar binevoitorii – dezinteresaţi – o vor lăsa din nou baltă. Înclin să cred că, pe fond, soarta pădurii e mai importantă şi decât Roşia Montană, şi decât câinii vagabonzi, şi decât candidaturile la preşedinţie sau gazele de şist – adică tot ceea ce e considerat a fi actualitatea fierbinte a unui moment în care în pădurile ţării răsună nestingherit cântecul drujbelor.