Jaful CARE se practică la Buget...

Dacă la o firmă privată se întâmpla ceea ce s-a petrecut la societatea de Asigurări CARE, aparţinând băncii de Stat EXIMBANK, problema îi privea pe patroni. Şi anume faptul că la conducere a fost instalat un individ fără studii de specialitate (a minţit cu tupeu - şi a fost crezut pe cuvânt - că ar fi licenţiat a două universităţi, una din ţară şi alta din Olanda - prima negând faptul, iar a doaua neexistând!) şi care a dat iama, vreme de trei ani, în bugetul companiei făcând achiziţii de uz personal pe care puţini patroni şi le-ar fi permis din banii proprii (şi-a cumpărat un Bentley din leafă, a decontat sejururi cu familia la Paris şi Cannes, şi-a cumpărat bijuterii Cartier şi telefoane Vertu placate cu aur, a decontat mesele la restaurante de fiţe ale nevestei, a închiriat maşini de lux la Saint Tropez şi Nisa şi a călătorit cu elicopterul la Montecarlo!) Culmea este că din 2010, când a devenit preşedintele Consiliului de Supraveghere (!?) al firmei de asigurări, nimeni nu s-a sesizat de comportamentul de nabab al lui Radu Frâncu, individ despre care Corpul de Control al Guvernului, care a sesizat Parchetul în legătură cu isprăvile acestia după ce a fost suspendat la mijlocul anului trecut, nu ne spune şi cum a ajuns acesta în funcţie. În mod sigur, nu pe baza calităţilor manageriale - care s-au văzut limpede în bilanţurile catastrofale ale societăţii, ci prin protecţie politică. Cine putea să-l protejeze în 2010 când a fost numit? Răspunsul ar putea fi găsit cu uşurinţă dacă nu-ar fi fost la mijloc nişte conexiuni între fosta şi actuala putere pe care cunoscătorii le cunosc...
Ce vreau să spun? Că devoalarea unor situaţii de genul acesteia nu poate să intre în categoria excepţiilor. Adică să se spună: aşa ceva s-a întâmplat doar acolo şi bine că a fost dat în vileag ipochimenul! Nici pe de parte: este "excepţia" care confirmă regula jafului sistematic din instituţiile statului în care indivizi de genul Frâncu fac ce vor, bazându-se pe protecţia celor de deasupra lor, pe care de obicei îi "cointeresează". Dacă Frâncu şi-a permis să-şi transporte preţioasa persoană cu elicopterul, fiţi aproape siguri că a facilitat privilegii asemănătoare şi altor persoane, care recunoscătoare, nu l-au deranjat în exerciţiul abuzului cotidian. Dacă Curtea de Conturi ar avea şi personalul şi logistica necesare pentru a declanşa un control general în instituţii cu tradiţe în abuzuri, tare mă tem că deja supra populatele noastre puşcării ar risca să se prăbuşească peste puhoiul de nou veniţi. Făcând un sumar calcul al modului în care se cheltuie fondurile publice veţi avea nu doar explicaţia numărului excesiv de asemenea structuri puse la dispoziţia şi discreţia clientelei politice, dar şi a insuficienţei banilor alocaţi de la buget pentru sectoare vitale ale economiei şi protecţiei sociale.