Curs BNR

1 EUR = 4.9491 RON

1 USD = 4.2167 RON

1 GBP = 5.7803 RON

1 XAU = 237.8628 RON

1 AED = 1.1480 RON

1 AUD = 3.0651 RON

1 BGN = 2.5304 RON

1 BRL = 0.7950 RON

1 CAD = 3.3246 RON

1 CHF = 4.5700 RON

1 CNY = 0.6524 RON

1 CZK = 0.1949 RON

1 DKK = 0.6655 RON

1 EGP = 0.2686 RON

1 HUF = 1.3887 RON

1 INR = 0.0572 RON

1 JPY = 3.8196 RON

1 KRW = 0.3583 RON

1 MDL = 0.2386 RON

1 MXN = 0.2093 RON

1 NOK = 0.4912 RON

1 NZD = 2.9688 RON

1 PLN = 1.0742 RON

1 RSD = 0.0421 RON

1 RUB = 0.0578 RON

1 SEK = 0.4886 RON

1 TRY = 0.4777 RON

1 UAH = 0.1583 RON

1 XDR = 5.9852 RON

1 ZAR = 0.2824 RON

Editia 7547 - 28 sep 05:21

BASCHET FEMININ

„Iugoslavii” lui Sepsi

Autor: Iulian CUIBAR

Publicat la 27 octombrie 2020

„Iugoslavii” lui Sepsi

El e din Bosnia-Herţegovina, ea din Croaţia, ambii sunt sârbi, însă de şapte ani trăiesc la Sfântu Gheorghe şi pun umărul la una dintre poveştile baschetului feminin românesc din ultimul deceniu.
Zoran Mikes, antrenorul lui Sepsi SIC, le are alături pe soţia sa, Dragoslava şi pe fiica lor de 14 ani – antrenoare, respectiv jucătoare în echipa Under 15 a clubului covăsnean.
„Baschetul ne-a «făcut cunoştinţă». Eu antrenam o echipă din Bosnia, ea juca la o echipă din Ungaria, a fost prima «întâlnire»”, îşi aminteşte Zoran.
Au ajuns în 2013 în Covasna, într-un moment în care el avea nevoie de o nouă provocare profesională, după ce câştigase totul în ţara sa, cu ZKK Mladi Krajisnik. „Aveam 4 sau cinci campionate şi 5 cupe. Am fi vrut să plecăm chiar ceva mai repede, dar fata era încă mică, Dragoslava încă juca. Trecusem prin perioade în care ea plecasă în Polonia, Cipru, iar eu eram acasă cu cea mică. O vreme a jucat chiar şi în echipa mea, în Bosnia. Un parcurs mai slab al lui Sepsi, în toamna lui 2013, m-a adus aici. Echipa a mers binişor în acel sezon, iar în următoarea vară le-am adus şi pe fete”.



Meci mare, cu Girona, în Turcia, în debutul celui mai ciudat sezon
La finalul lunii, la Izmit (Turcia), Sepsi SIC va juca împotriva formaţiei spaniole Spar Girona într-unul din cele două meciuri de calificare în Euroligă, cea mai importantă competiţie inter-cluburi de pe continent. „Chiar nu ştiu cum aş putea să anticipez cum va fi acest sezon. Sunt vremuri ciudate. Am avut doar două meciuri de pregătire, în contextul actual. Toate campionatele din Europa au început, noi ne antrenăm din august, dar celelalte echipe din ţară abia au început şi nu prea putem face alte teste. Nu pot să îmi dau seama 100% la ce nivel e echipa acum, doar meciurile îţi arată. E important că am început pregătirea sănătoşi, suntem în continuare şi sperăm să rămânem aşa şi să ducem sezonul până la final!”, spune antrenorul bosniac.

Războiul l-a „făcut” antrenor
Zoran are familia în Bosnia-Herţegovina, mai exact la Banja-Luka, în Republica Srpska, zonă cu foarte mulţi etnici sârbi. Născută în Croaţia (Slavonski Brod), pentru Dragoslava acasă înseamnă astăzi Serbia, unde a ajuns pentru a juca baschet, pe când avea 17 ani. Problemele etnice din fosta Iugoslavie sunt, pentru ei, „lucruri ce trebuie lăsate în trecut, căci societatea a evoluat mult în ultimii 20 de ani”. „Nu am simţit ca alţii războiul. Eu eram în armată, la Belgrad, unde nu au fost probleme, iar când m-am întors acasă mi-am văzut de facultate, nu eram un tip care să iubească conflictele. Am avut noroc, dar pe de altă parte situaţia m-a făcut şi să renunţ să joc baschet. După război, însă, cum partea financiară nu era una grozavă, în căutarea unei slujbe, am acceptat să antrenez copii la clubul pentru care evoluasem. Aşa mi-am început noua carieră, la 23-24 de ani”. Când primii lui puşti au semnat la profesionişti, a căpătat o motivaţie şi mai mare.

Baschetul, „religie” în Serbia
„Când ai o echipă naţională de succes, cum era cea a Iugoslaviei, cu atâtea staruri, e uşor să te îndrepţi către baschet. Poate fotbalul e pe primul loc în orice ţară din Europa, dar în fosta Iugoslavie şi în Lituania baschetul îşi are locul lui. Mama a jucat baschet, tata a a jucat şi a antrenat, vin dintr-o astfel de familie”, rememorează Zoran felul în care s-a îndrăgostit de baschet.
Chiar dacă nu l-a „moştenit” din familie, Dragoslava a crescut în acelaşi mediu, fiind o jucătoare talentată, componentă a naţionalelor de junioare a ţării sale. Cu naţionala mare a Serbiei a jucat chiar la un Campionat European (2001).

„La noi şcoala e mai adaptată pentru micii sportivi”
„Am studiat despre baschet la Universitatea din Belgrad, acolo ai ocazia să vezi ce înseamnă acest sport pentru societatea sârbă, înveţi multe”, spune antrenorul. Acesta explică cum copiii din Serbia sunt motivaţi să practice sportul. „E o şansă să se realizeze, se antrenează 5, 6 ore pe zi, nu doar cei de la baschet. În România mergi la şcoală de la opt la trei. Acolo sistemul e mai adaptat pentru micii sportivi, iar profesorii sunt mai înţelegători, Prima dată trebuie, însă, să înveţi bine, pentru că aşa îţi câştigi credite pentru a putea lipsi de la alte cursuri şi a merge la antrenamente!”

Ea pregăteşte viitorul lui Sepsi
În luna septembrie, Dragoslava a câştigat medalia de argint, cu echipa sa, în Campionatul Naţional U14. Din echipă face parte şi fiica soţilor Mikes. Competiţia de la Ploieşti
s-a desfăşurat în aer liber, în contextul pandemiei de coronavirus. „Ne-am antrenat doar două, trei săptămâni, după acea lungă pauză. N-a fost important rezultatul, am vrut doar să nu ne accidentăm şi să ne bucurăm de joc. Aşteptăm veşti despre noul sezon, care ar putea începe cu ceva turnee regionale. E un subiect sensibil, dar sper să se poată găsi soluţii pentru jocuri, trebuie să trecem prin această problemă a omenirii”, afirmă antrenoarea. Aceasta speră ca în viitor echipa de senioare să aibă şi baschetbaliste crescute la Sfântu Gheorghe. Măcar una, două din fiecare generaţie. „La acest ultim turneu, a fost bună şi medalia, dar doar pentru copii, Bucuria mea a fost să văd că ele nu renunţă la baschet! Obiectivul meu este să le placă să joace. Nu dezvolţi o echipă dintr-o singură generaţie, trebuie să începi cu fundaţia când construieşti casa. Echipa mea trece la U15, din spate vin alte generaţii, începînd de la 7-8 ani. Oamenii din club şi cei din comunitatea de aici au această mentalitate, de a construi cu răbdare. Mă fac să îmi amintesc că acesta este şi obiectivul în Serbia, să produci jucători, nu medalii la juniori. Pot să vă spun o grămadă de jucători sârbi care au ajuns în NBA fără să câştige vreo medalie la juniori!”, încheie fosta baschetbalistă.

Izolare la Sfântu Gheorghe
Familia Mikes a rămas în România în perioada Stării de Urgenţă: „Pandemia ne-a luat prin surprindere, ca de altfel pe toată lumea. O situaţie cu totul nouă, graniţele erau închise, fata a trebuit sp termine clasa a şaptea, chiar dacă online. Este un copil energic şi i-a fost greu, acea situaţie a schimbat starea tuturor. Dar, într-o familie de sportivi, disciplina există mereu şi a reuşit să depăşească momentul. În iunie am mers până în Serbia, dar ne-am întors în iulie pentru a pregăti noul sezon”.
Dragoslava Zakula-Mikes a evoluat pentru Hemofarm (Serbia), Kovin (Serbia), MiZo Pecsi VSK (Ungaria), Razovojna Banka (Bosnia-Herţegovina), Bne Yehuda Ziontronics (Israel), Lotos Gdynia (Polonia), Mladi Krajišnik (Bosnia-Herţegovina) şi AEL Limassol (Cipru).



 

+0 -0

Comentarii

nu este nici un comentariu

Adaugă un comentariu

(nu va aparea pe site)
loading

Din aceeași categorie

banner promotionalbanner promotionalbanner promotionalbanner promotionalbanner promotional