Istorie, pictură și… chiromanție

„Amintirea iernii”… O expoziție de pictură purtând acest titlu nostalgic, deschisă în această perioadă la Biblioteca Județeană „George Barițiu”, ne-a oferit prilejul de a descoperi un artist talentat, sensibil, cu trăiri intense și cu o personalitate foarte puternică: Margareta Susana Spânu, îndrăgostită de frumos și care ne îndeamnă să ne trăim viața în armonie. Prima femeie doctor în istorie din Brașov După ce vezi tablourile expuse, puțini își imaginează că Margareta Spânu este doctor în istorie, prima femeie din Brașov care a obținut titlul în acest domeniu acum 27 de ani. A lucrat ca muzeograf-cercetător la Muzeul de Istorie până în 1999, an în care s-a pensionat. Margareta Spânu este autoare a cinci cărți și a peste 400 de studii de specialitate publicate în țară și în străinătate. „Nu-mi explic prin ce fenomen am ajuns să pictez. Soțul meu este grafician (Mircea Spânu - n.r.), însă eu nu l-am văzut lucrând pentru că el are propriul atelier și eu nu mi-am manifestat niciodată dorința de a picta. Ieșirea la pensie a fost un șoc emoțional puternic pentru mine, ținând cont că am avut o activitate profesională bogată. Dintr-o dată m-am simțit părăsită și aveam o frică imensă că lumea o să mă uite”, își amintește Margareta Spânu. Această stare a împins-o să-i ceară soțului un carton, pensule și culori. Prima lucrare, o natură statică, a realizat-o în 2001, la vârsta de 61 de ani. Fără nici un fel de pregătire de specialitate, fără nici un fel de indicații, Margareta Spânu și-a expus, cu mult curaj, trăirile în culori pe carton. Singurul profesor i-a fost soțul, care îi dă zilnic lecții de desen, o corectează și o încurajează. Dacă la capitolul amintit mai „scârțâie”, în planul armonizării culorilor este cotată ca una dintre cele mai bune artiste din Brașov. În transă când pictează Următorul pas a fost primirea în Asociația Artiștilor Plastici Amatori din Brașov, care s-a făcut foarte repede atunci când președintele asociației, Gheorghe Dumitriu, a văzut lucrările Margaretei Spânu. Cunoscută ca istoric, ea a stârnit curiozitate atunci când și-a deschis prima expoziție. A avut și un sprijin în persoana pictoriței Aurelia Stoie-Mărginean atunci când a trebuit să-și selecționeze lucrările. Tablourile Margaretei Spânu s-au regăsit apoi în expoziții de grup, dar și personale. „Artistul plastic amator lucrează cu sufletul. Dacă cineva vine și îmi vede lucrările, persoana respectivă mă «citește», își dă seama de momentele psihice prin care am trecut”, mărturisește pictorița. După natură statică, a pictat și flori, și peisaje, apelând la guașe și tempera, materiale potrivite temperamentului său puternic. Din cauza unei boli care îi afectează sistemul osos, nu poate picta în picioare la șevalet, ci lucrează chiar pe masa din bucătăria locuinței. „Ca să ies din angoasa provocată de boală mă așez să pictez și intru într-un fel de transă. Foarte ciudat sentiment! Nu văd nimic în jur, toată atenția mi-o concentrez pe ceea ce vreau să fac. Până nu-mi iese culoa-rea, atâta mă frământ! Nu am răbdare să amân o lucrare de azi pe mâine. M-am așezat la masa de pictură dimineața la opt și unele lucrări le-am terminat la 12 noaptea, dar nu mi-a trebuit nici mâncare, nici pauză, absolut nimic. Pentru mine, pictura este un medicament”, ne dezvăluie Margareta Spânu. Biblioteca – loc de documentare și spațiu de expoziție În 2003, Margareta Spânu și-a deschis prima expoziție la Biblioteca Județeană, loc de care se simte foarte atașată și despre care vorbește emoționată: „Viața mea de cercetător aici s-a petrecut. Mii de documente, mii de file de cărți mi-au trecut prin mână. Aici am învățat să scriu istorie. Aerul acesta l-am respirat timp de 35 de ani”. Este foarte încântată de faptul că foarte mulți tineri trec pragul Bibliotecii și nu rămân indiferenți la tablourile sale, afirmând că genul acesta de manifestări este necesar și din punct de vedere educativ pentru că o „expoziție te face mai bun, mai înțelegător, mai înțelept, indiferent de tema ei”. Margareta Spânu are o foarte mare dragoste față de pictură și față de natură. Ea spune că „natura este acum o ființă bolnavă care așteaptă să-i fie întinsă o mână de ajutor și să-și revină. Prin peisajele pe care le prezint acum în expoziție am încercat să surprind frumusețea și infinitatea de teme pe care ne-o oferă natura”. Are noroc de nepoți, care o scot în lume și astfel are posibilitatea să picteze peisaje la Dâmbovicioara, Hetea, Arini sau Vâlcele. Se vede că iubește pădurea, însă în expoziție are și câteva lucrări marine. Calități ciudate După 1989, Margareta Spânu spune că și-a descoperit niște „calități ciudate”, care țin de paranormal: chiromanția și ghicitul în cafea. A tipărit broșuri pe aceste teme și a avut apariții la televiziune. Nu se dă în lături să mărturisească, însă fără nume, că a făcut preziceri și câtorva vedete prezente la Cerbul de Aur. Margareta Spânu a ghicit în palmă la mii de oameni. „Consider chiromanția o știință. Văzând palma unei persoane, îmi dau seama imediat de caracterul ei. Însă, mai mult decât atât, am făcut educație în privința sănătății prin chiromanție și i-am avertizat pe cei care au apelat la mine referitor la afecțiunile pe care le au”, mărturisește Margareta Spânu. Mai practică aceste obiceiuri oculte între prieteni, însă spune că le-a uitat în momentul în care a descoperit pictura: „La 66 de ani sunt foarte îndrăgostită. Iubiții mei sunt penelul, culorile și cartonul, care nu mă trădează, sunt alături de mine și răspund chemării mele în orice moment”.