Isterie în direct

Mircea Lucescu - o persoană pentru care, altfel, am cel mai mare respect - este eroul unui episod pe care nu pot să-l numesc decât jenant. Nu pentru Lucescu, ci pentru mass media românească, cea care dovedește cu fiecare "campanie" de acest fel, că nu mai are nici un soi de simț al valorilor și al respectului pentru profesie. De ce? Pentru că, în primul rând, departe de a fi autorul unui act de eroism, Lucescu a comis o eroare, o nerespectare a regulamentului circulației absolut elementară, virând în plin bulevard, aglomerat, peste linia continuă dintre sensuri. Numai întâmplarea a făcut ca manevra sa să nu aibă urmări dintre cele mai grave, atât pentru sine, cât și pentru celelalte persoane și autoturisme implicate. Dacă la volanul SUV-ului ar fi fost oricine altcineva, tonul relatărilor ar fi fost, probabil, cu totul altul. Proprietarul de jeep ar fi fost veștejit pentru tupeul cu care folosește drumul public ca fiind propria sa moșie, iar victimele are fi fost compătimite cu tot dichisul populist. În cazul de față, însă, Lucescu a fost tratat ca o victimă inocentă, iar celor pe care i-a lovit nici nu le-am mai aflat numele. A fost, însă, doar începutul isteriei din presă. Spitalul de Urgență a fost luat cu asalt iar medicii de acolo au devenit instantaneu vedete. Adevărata dezlănțuire a televiziunilor de știri, în special, s-a declanșat însă duminică, zi cu mai puține evenimente, în care „cazul Lucescu” a fost tocat pe toate fețele de către invitații disponibili sau cei pe care au reușit să-i dibuiască redacțiile și să-i întoarcă de la petrecerile zilei. Vestea venirii patronului Ahmedov a fost însă cea care a scos din minți echipele de reporteri. S-au năpustit spre aeroportul Otopeni, l-au încolțit pe bietul miliardar cu cele mai banale sau stupide întrebări, profitând peste măsură de bunul simț al acestuia. Aceleași întrebări stupide l-au năpădit și după întâlnirea cu Lucescu, atât la spital, cât și la aeroport. În comparație cu neprofesionismul jurnaliștilor, magnatul ucrainean a oferit o veritabilă lecție de măsură și echilibru, nedorind nici un moment ca gestul său să fie interpretat altfel decât este el - unul de politețe, dublat de interesul față de business-ul său în care este implicat Lucescu. Cu siguranță, lucrurile nu se vor opri aici. Vom fi bombardați în continuare cu „breaking news”-uri legate de oscilațiile temperaturii sau starea digestiei pacientului. Nu se va sufla o vorbă - nu se fluieră în biserică! - despre dosarul Poliției Rutiere prin care antrenorului i se va retrage dreptul de a conduce pe perioada prevăzută de lege. Vom asista însă la alte gesturi deșănțate, tradiționale deja pe la noi: nu m-ar mira ca vreun parlamentar să propună devierea circulației de la locul accidentului și montarea, acolo, a unei plăci memoriale, ori ca la Spitalul de Urgență salonul în care e internat Lucescu să fie transformată într-un mic muzeu care să păstreze neștearsă amintirea trecerii pe acolo a lui Rinat Ahmedov.