Isărescu – marele perdant al bătăliei pentru buget!

Ameninţările lui Băsescu cu nevalidarea bugetului în cazul în care nu se scoate acciza la carburanţi au avut un efect neaşteptat. Prerogativa prezidenţială de a putea întoarce proiectul la Parlament urma să producă întârzieri semnificative în funcţionarea maşinăriei statului afectând grav şubreda pace socială pe care a reuşit să o menţină alianţa la guvernare. Pus în faţa unei asemenea eventualităţi – chiar în condiţiile în care mesajul populist al preşedintelui avusese un ecou limitat – premierul a intrat în panică. În războiul dintre cele două palate, Cotrocenii aveau din nou iniţiativa.

Aşa încât Ponta a făcut un gest practic fără precedent: i-a cerut preşedintelui o întâlnire de urgenţă pentru medierea conflictului. Argumentul său forte era că măsura prezidenţială ar fi afectat grav şi ireversibil zona cea mai vulnerabilă: aceea a pensiilor şi a asistenţei sociale.

Un val de revoltă al celor care nu şi-ar fi primit pensiile şi ajutoarele la timp ar fi avut urmări greu de estimat. După cum, la fel, renunţarea la acciză ar fi afectat acordul cu FMI, abia semnat. Înarmat cu aceste două argumente, Ponta a recurs şi la al treilea: l-a luat cu el la Cotroceni, alături de ministrul de Finanţe despre care a făcut public faptul că nu dă prea mulţi bani pe el, pe şeful Băncii Naţionale. O echipă blindată cu ditamai guvernatorul BNR, persoana care se bucură, practic, de cel mai mare respect în opinia publică, putea să aibă toate şansele să rezolve diferendul în favoarea sa. Premierul n-a luat însă în considerare faptul că Băsescu nu porneşte nici o campanie fără a avea pregătite soluţiile de rezervă. Le-a avut şi de data asta. A demontat dintr-un foc ameninţarea la adresa păcii sociale, angajându-se să dea drumul bugetului de asigurări sociale de cum îl primeşte. Iar în privinţa acordului cu FMI a servit cu un „as”: eu nu l-am semnat! Deci, oricum, nu se poate face recurs la el.

Că Ponta s-a întors cu coada între picioare de la Cotroceni nu e de natură să-l afecteze prea tare. În fond, astfel de episoade au mai fost şi vor mai fi. Şocant este faptul că Mugur Isărescu n-a servit la aceste tratative decât ca piesă de decor. Pentru prima dată, poate, cuvântul său n-a contat. N-a fost luat în considerare. Pentru prima dată Banca Naţională nu joacă nici un rol într-o piesă în care este deplin implicată, cel puţin prin semnătura guvernatorului pe acordul pe care nu l-a semnat (din prudenţă? din şmecherie?) preşedintele.

În acelaşi timp, Ponta a realizat că este hazardat să conteze pe sprijinul său, mai ales după jocul de fente mai pe care BNR-iştii l-au făcut în cazul creditului pentru „Moşia Nana”. Aş spune că, chiar dacă nu a fost suficient de evident,marele perdant al bătăliei pentru buget este Mugur Isărescu.