I.O.G.T. 1912: Ce ascunde gravura misterioasă de pe poteca saşilor Râşnov-Bucegi

O inscripţie misterioasă pe o stâncă, vizibilă turiştilor pe traseul montan care începe din Râşnov şi urcă, de pe Valea Glăjăriei, la Cabana Mălăieşti din Bucegi, stârneşte curiozitatea drumeţilor. Gravura în piatră, cu iniţialele I.O.G.T. şi datată în 1912, ascunde o poveste aparte.

Inscripţia de pe poteca saşilor
Daniel Morar, fotograf pasionat de călătoriile pe munte, a parcurs traseul spectaculos care urcă din Râşnov spre Cabana Mălăieşti, în abruptul nordic al Bucegilor, şi a observat pe marginea potecii un simbol păstrat de peste un secol.
Inscripţia discretă, săpată în piatră, trimite la Ordinul Bunilor Templieri, o organizaţie internaţională care a prins rădăcini şi în comunităţile săseşti din Transilvania şi a devenit populară din primii ani ai secolului XX în Banat şi România. Fotografiile publicate de Daniel Morar de pe „poteca saşilor din Bucegi” aduc în atenţie gravura misterioasă, trecută uşor cu vederea de drumeţi.
„După parcurgerea străzii Glăjeriei, o veche cale cu rezonanţă de breaslă medievală, drumul lasă în urmă Uzina Electrică – prima de acest fel din întreaga Ţară a Bârsei. De aici, accesul auto pe Valea Ghimbăşelului se opreşte în Poiana Buhacu. Poteca din Valea Glăjăriei spre Cabana Mălăieşti urmează vechiul drum al saşilor râşnoveni şi este marcată astăzi cu bandă albastră”, aminteşte autorul fotografiilor.
Potrivit fotografului, deşi nu are faima Potecii „Take Ionescu” sau a „Drumului lui Deubel”, cărarea din Râşnov spre Mălăieşti rămâne cea mai directă legătură dintre Ţara Bârsei şi abruptul nordic al Bucegilor. Intră repede într-o pădure deasă şi răcoroasă, urcă susţinut, apoi se domoleşte spre zona superioară, care păstrează urme ale glaciaţiunilor.
„E genul de pădure în care te aştepţi ca fiecare piatră să ascundă ceva. Şi uneori chiar ascunde. De data aceasta, privirea mi s-a oprit asupra unui bloc de conglomerat de la marginea potecii. Pe stâncă, un glob pământesc şi câteva litere. Am făcut o fotografie şi m-am apucat de «săpat». Pe banda mediană a globului par să apară iniţialele I.O.G.T. Ele vin de la Independent Order of Good Templars, adică Ordinul Independent al Bunilor Templieri”, scrie Daniel Morar.
Autorul fotografiilor a amintit că organizaţia a fost fondată în Statele Unite, în 1851, şi promova fraternitatea, pacea şi abstinenţa de la alcool. Mişcarea a ajuns şi în Transilvania, mai ales în comunităţile săseşti. La Braşov, loja „Honterus” a fost înfiinţată în 1905. La Râşnov funcţiona loja nr. 11, numită „Feste Burg”, adică „Cetate tare”.
„În dreapta globului, printre licheni, par să se distingă literele «FESTE». Coincidenţă? Poate. Dar legătura cu loja din Râşnov mi se pare destul de puternică. Lângă emblemă apare şi data de 17.III.1912. Era o zi de duminică. Îmi imaginez un grup de membri ai lojei «Feste Burg» urcând spre Mălăieşti şi lăsând pe stâncă emblema, numele lojei şi data excursiei”, arată Daniel Morar.
Gravura observată de Daniel Morar se află aproape de poiana „La Blide”, unde secţia braşoveană a SKV ridicase, în 1882, prima cabană Mălăieşti.
„SKV, adică Siebenbürgischer Karpathenverein sau Asociaţia Carpatică Transilvană, a fost înfiinţată la Sibiu în 1880 şi a avut un rol important în dezvoltarea turismului montan din Transilvania. Membrii săi amenajau poteci, marcau trasee şi ridicau adăposturi cu mult înaintea noastră. Cabana de la «La Blide» a fost refăcută în 1898, iar în martie 1912 încă exista şi îi primea pe drumeţii veniţi dinspre Râşnov. A fost distrusă de o avalanşă în 1923. Marcajul cu bandă albastră a fost aplicat mult mai târziu, chiar sub gravură. Am trecut de atâtea ori pe lângă ea fără să o observ”, mai spune acesta.

Cine erau Bunii Templieri
Ordinul Bunilor Templieri, cunoscut iniţial ca I.O.G.T. – Independent Order of Good Templars, îşi are originile în Statele Unite. 
Potrivit istoricului publicat de actuala organizaţie Movendi International, primele seminţe ale mişcării au fost puse în 1840, la Baltimore, când şase bărbaţi au semnat împreună un angajament de sobrietate.
Ordinul a apărut în 1851, în Utica, statul New York. Un grup de oameni preocupaţi de sărăcie, alcoolism şi viaţa comunităţilor a format organizaţia numită „Good Templars”. Sub conducerea lui Wesley Bailey, mişcarea a adoptat deviza „Friendship, Hope and Charity” – „Prietenie, Speranţă şi Caritate”. În anul următor, existau deja 14 loji locale, iar în 1852 a fost creată Marea Lojă a Ordinului Independent al Bunilor Templieri.
I.O.G.T. promova egalitatea între oameni, indiferent de sex, origine, religie sau statut social. „De la începuturile sale, I.O.G.T. şi grupurile sale locale au format insule de democraţie şi egalitate”, arată istoricul Movendi International.
Mişcarea s-a extins rapid în Statele Unite şi Canada, apoi a ajuns în Europa, India, Africa şi Australia.
În 1951, la centenarul ordinului, I.O.G.T. a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de 23 de membri ai Parlamentului Suediei, pentru promovarea egalităţii rasiale, a fraternităţii, cooperării între popoare şi a unei vieţi fără alcool. I.O.G.T. a devenit ulterior o mişcare internaţională cu profil social şi civic, cunoscută ca Movendi International. „Movendi International continuă să aibă un rol important în viitor: să protejeze dreptul oamenilor de a trăi fără alcool; să promoveze dreptul copiilor şi tinerilor de a creşte fără presiunea de a consuma alcool şi fără povara efectelor produse de alcool şi alte droguri; să inspire oameni din întreaga lume să aleagă şi ei o viaţă fără alcool – stilul de viaţă al secolului XXI”, arată organizaţia.

Ordinul în România
În România, Ordinul Bunilor Templieri a început să fie cunoscut la începutul secolului XX. Revista Boabe de grâu nota, în 1931, că numele organizaţiei trezea la început amintiri romantice despre cavalerii medievali, dar noua mişcare nu avea caracter religios, ci social.
„Era prin 1905 când a început să se vorbească la noi de Bunii Templieri. Numele ne răscolea amintiri de şcoală. Vedeam cavaleri în fier, plecaţi pe drumurile medievale ale Sfântului Mormânt. Iată dintre ei, pe aceşti apărători ai pelerinilor, în mantii albe cu o cruce roşie. Acum nu se mai chiamă însă templieri şi nu mai sunt un ordin religios, ci Buni Templieri şi au scopuri sociale”, informa revista „Boabe de grâu”.
Mişcarea avea însă şi o dimensiune ritualică, fapt care a atras suspiciuni, dar şi adepţi. Revista respingea identificarea ordinului cu francmasoneria, explicând că asemănările veneau mai degrabă din disciplina internă, simboluri şi ritualuri.
În România, primele loji au apărut în mediul german şi săsesc. Înainte ca această mişcare să devină populară, funcţionase deja o ligă antialcoolică, dominată de medici şi preocupată mai ales de efectele sociale, economice şi sanitare ale alcoolismului.
Bunii Templieri aveau şi o practică a excursiilor montane, iar revista le atribuia un rol timpuriu în dezvoltarea turismului organizat.
„Turismul aproape înfiinţat de noi atunci a dat naştere mişcării drumeţeşti de sub ocupaţie şi, prin încadrarea ei cu Hanul Drumeţilor, în Touring Clubul României, acestuia. Turismul nostru nu era numai carpatin sau maritim şi dunărean, ca al Societăţii Turiştilor Români sau chiar al Touring-Clubului. Pe lângă expediţiile mai lungi şi cu tot dichisul la munte sau la mare, străbăteam în mers aproape zilnic ţinutul înconjurător, satele din jurul Bucureştiului, văile necunoscute, crângurile şi chiar câmpia din pragul golaş al Bărăganului, de dragul drumului în sine şi nu al accidentului sau al monumentului”, nota „Boabe de grâu”.