Învăţător pentru elevii din spatele gratiilor

Penitenciarul Codlea a organizat la finalul săptămânii trecute, la sediul Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” Braşov, proiectul „Biblioteca Vie”, o activitate inedită unde cărţile au fost oameni cu care cititorii au inter-relaţionat. Braşovenii de toate vârstele au avut astfel ocazia să vină, să împrumute cărţi şi să le returneze, cu precizarea că, aceste cărţi au fost oameni care au oferit informaţii despre mediul penitenciar şi despre cei care definesc acest spaţiu „personalul din sistemul penitenciar şi persoanele custodiate”. Una din „cărţile” ce au stat la dispoziţia vizitatorilor a fost Mihaela Balazsy (foto), învăţător la Liceul Teoretic Codlea, care are însă un job special: este detaşată la Penitenciarul din localitate, unde lucrează cu cei aflaţi după gratii. „Lucrez din 1987 în învăţământ, iar timp de peste 20 de ani am activat în sistemul clasic, cu copii. De cinci ani am intrat în acest proiect, iar în prima zi am avut emoţii extraordinare. Ai nevoie de mai multă răbdare, perspicacitate, dar dacă ştii să ajungi la inima elevilor, reuşeşti să îi modelezi, să îi şlefuieşti”, explică învăţătoarea felul în care trăieşte zi de zi, alături de deţinuţii care îşi doresc o a doua şansă. Îi descrie ca oameni recunoscători pentru ocazia pe care o au şi chiar dacă sunt conştienţi că era bine să fi făcut toate lucrurile la timpul lor, încearcă să recupereze pe parcurs. Majoritatea dintre ei sunt tineri şi urmează alături de învăţătoarea lor un program exact ca la clasele I-IV, însă diferenţa constă în lucrurile noi, inedite, cerute chiar de către ei, de cele mai multe ori despre natură şi mediul înconjurător. 

„Sunt provocări mai mari, trebuie să le captezi atenţia.

 

 

Lucrez foarte mult pe echipe sau individual şi astfel atenţia mea trebuie să fie foarte mare. Unii nu au făcut deloc şcoală, alţii continuă de unde au rămas înainte de a fi închişi”, ne mai spune Mihaela Balazsy, care are „în grijă” simultan patru clase, grupe de câte 5-7 elevi. Aceştia urmează programa clasică, cu teste, lucrări de control şi note, „însă fiind adulţi, cer lucruri suplimentare. Am fost foarte emoţionată când cei care erau eliberaţi, veneau şi îşi luau rămas bun de la mine şi de la colegi. Am reuşit să formăm clase unite. Au înţeles că e foarte important să ştii să scrii şi să citeşti. Spun că vor continua studiile după ce ies, chiar nu am de unde să ştiu dacă o fac, însă mă bucur că pot contribui puţin la noul lor început şi le dau un drum, o cale”.

 

Lucian, discipolul

Un exemplu de persoană care a studiat după gratii este Lucian (foto), un fost deţinut care acum a ajuns la 32 de ani. „Sunt tânăr, însă cei nouă ani petrecuţi după gratii nu m-i mai dă nimeni înapoi. Am intrat prima dată la 16 ani. Am trăit momente grele acolo”, îşi spune tânărul povestea. A ieşit din penitenciar în 2009 şi de atunci a încercat diverse joburi, în final stabilindu-se pe meseria de taximetrist. 

 

 

„Tot ce am făcut, greşelile mele, au fost cauzate de lipsa răbdării. Mă gândeam că în loc să muncesc ani de zile pentru a obţine ceva, mai bine fur în câteva minute. Dacă acum sunt taximetrist, înseamnă că am învăţat inclusiv să am răbdare”, îşi spune Lucian „of-ul”. L-au ajutat inclusiv cursurile cât a fost în închisoare, finalizându-şi practic cele 8 clase pe care le are chiar în spatele gratiilor. 

„M-au ajutat la acea vreme să înţeleg ce vreau de la viaţă. De la alţi deţinuţi iei doar alte metode de infracţiune, pe când acolo am înţeles că pot urma şi o altă cale. E greu, dar nu imposibil. Deşi poate părea ciudat, nu omul ne priveşte aiurea, ci sistemul, cazierul te împiedică să intri aproape oriunde, porneşti de mai jos de nivelul zero”, descrie Luci felul în care a reuşit să-şi găsească scopul în viaţă, altul decât furtul.