„Întotdeauna se ştie!”

Site-ul de investigaţii Snoop.ro a dezvăluit, luni, că sociologul Alfred Bulai, în vârstă de 61 de ani, profesor, fost şef al departamentului de sociologie de la SNSPA şi cunoscut analist politic la TV, le cerea studentelor să se dezbrace în faţa lui. Jurnalista Ioana Moldovan de la Snoop a documentat mărturiile a 18 persoane, care au vorbit despre abuzuri întâmplate şi cu 30 de ani în urmă. „Dar de ce n-au vorbit studentele atâta timp?”, au sunat unele dintre poziţiile publice. Psihoterapeuta Petronela Rotar a explicat, pentru Hotnews, ce se întâmplă cu o femeie abuzată.
Comentarii precum „Păi şi ele au acceptat? Nu l-au băgat undeva?” sau „S-a umplut lumea de mimoze. Nu poţi face sociologie politically correct. Păpădiuţele astea cu articolul înţeleg cu ce se ocupă această ştiinţă?” au împânzit deja mediul online.
„E ceva în modul în care o persoană care deja a fost abuzată/traumatizată se comportă, felul în care îşi ţine privirea etc. Este un fel de energie, putem spune, pe care abuzatorii o simt. Iar aceste persoane sunt, pe de-o parte, nişte victime mult mai sigure pentru abuzator. Pe de altă parte, pentru că ele au nişte limite mult mai laxe la abuz, tocmai pentru că abuzul e normalitatea lor. Şi, cumva, sunt mult mai uşor de prins în capcană. Aceasta ar fi una dintre dinamicile abuzului”, spune braşoveanca.
„Abuzul asupra femeilor este sistemic în lume, dintotdeauna: supremaţia bărbatului, când femeia trece din posesiunea tatălui în posesiunea bărbatului, când este obligată să întreţină relaţii sexuale cu soţul ei sau cu bărbatul pe care îl alege etc. Toate astea fac ca femeia să fie victimizată sistemic, la nivel macro în societate. Şi asta face ca noi să fim obişnuiţi cu acest normal. Noi toţi”, a explicat psihoterapeuta.

Corpul „îngheaţă”
Petronela Rotar argumentează de ce, în majoritatea cazurilor, „îngheţul” sau „freeze-ul” este o reacţie comună la abuzul sexual: „Un alt lucru foarte important când vine vorba despre de ce «nu vorbesc aceste femei», «de ce stau» este că unul dintre răspunsurile aproape automate când vine vorba de abuzul sexual este îngheţul, freeze-ul. Care face ca victima, atunci când este abordată într-un fel, mai ales dacă are, repet, cel mai adesea, istoric de traumă şi de abuz, să îngheţe. Este modul prin care sistemul nervos autonom încearcă să ne ajute în supravieţuire. În majoritatea cazurilor, victimele abuzurilor sexuale au acest răspuns de disociere, de îngheţare a reacţiilor ca să poată supravieţui”.
Este nevoie şi de educarea autorităţilor, când vine vorba de răspunsul victimei la traumă, mai spune Petronela Rotar, de la poliţişti şi procurori, până la psihologi şi simpli cetăţeni. „Mi s-ar părea absolut necesar ca şi la noi, oamenii legii care investighează genul ăsta de întâmplări să înţeleagă măcar ce se întâmplă în corpul unei femei care este hărţuită sau agresată sexual. Măcar la nivelul ăsta de bază”, e de părere psihoterapeuta.  
Potrivit mărturiilor celor peste 18 martori şi victime din generaţii diferite, cu care Snoop a discutat, „profesorii ştiu”, „studenţii ştiu”, „nu e ceva care să nu se vadă”.
„Întotdeauna se ştie”, spune Petronela Rotar. „În familiile în care are loc abuzul sexual se ştie, în mediile în care activează abuzatorul întotdeauna se ştie, iar majoritatea e complice pentru că asta se întâmplă în toate sistemele dezechilibrate. E mai comod să închidem ochii şi să ne vedem de vieţile noastre. Pentru că odată ce am luat act de ceva ce se întâmplă, e nevoie de mult efort ca să schimbăm, să refacem, să suportăm consecinţele. Oamenilor nu le place să suporte consecinţele dezechilibrele sistemelor lor. Şi atunci e mult mai simplu, negarea e primul mecanism care apare: nu ştim, n-am văzut, nu ne interesează”, a explicat braşoveanca. „Totul porneşte de la educaţie, de la a înţelege mecanismele care intervin atunci când vorbim despre astfel de traume”, susţine Rotar.
„Orice persoană care este abuzată sexual va trece prin şoc posttraumatic. Unele îşi dau seama, altele nu. Corpurile noastre sau sistemele noastre nervoase nu sunt făcute să treacă prin asemenea şocuri, abuzuri, fără să aibă un răspuns imediat la asta. Şi ce e foarte important este ca cei care au trecut prin asta să găsească medii de siguranţă prin care să se vindece. Ce înseamnă siguranţă? Trebuie să găsească o relaţie terapeutică sigură, un terapeut empatic, informat, să găsească poate nişte relaţii sănătoase în care să poată vorbi despre ce s-a întâmplat, poate să fie familia sau alte grupuri care le pot oferi ajutor şi sprijin atunci când trec prin lucrul acesta”, a mai spus psihoterapeuta.