Intoleranța la lactoză

Mofturile unui copil de a respinge un anumit tip de mâncare pot fi uneori îndreptățite. Majoritatea părinților duc adevărate lupte de convingere pentru a-i determina pe micuți să consume lapte, doar că unii dintre ei nu știu că micuțul refuză laptele nu numai pentru că nu-i place, ci și pentru că-i face rău. Frazele de pe vremea bunicii „să mănânci tot din farfurie!” sunt concepții greșite de care fiecare părinte ar trebui să se ferească, pentru că durerile de burtă pe care copiii le acuză după masă nu sunt mici scene de teatru pe care aceștia le practică pentru a scăpa mai repede de întrega porție de lăptic cu cereale. De fapt, crampele sunt reale și sunt cauzate de multe ori de intoleranța la lactoză. Simtomele apar la jumătate de oră după masă Intoleranța la lactoză rezultă dintr-un deficit al enzimei denumite lactază, produsă în mod fiziologic de celulele care căptușesc intestinul subțire. Din punct de vedere biochimic, lactaza este cea care digeră zaharurile din lapte, reducân-du-le la forme mai simple care pot fi absorbite de la nivelul tubului digestiv în sânge. „Când nu este o suficientă cantitate de lactază pentru a digera cantitatea de lactoză consumată, rezultatele pot fi supărătoare, ducând la crampe și diaree. Semnele si simptomele de la lactoză încep de obicei la un interval de 30 de minute până la două ore după consumul alimentelor ce conțin lactoza. Ele se pot manifesta prin greață, crampe abdominale, balonare, gaze și diaree”, explică medicul de familie brașovean dr. Iulia Cristache. La toate vârtsele Afecțiunea apare la toate vârstele, dar este preponderentă la copii și adolescenți. În funcție de cauză, deficitul de poate fi congenital, secundar sau de dezvoltare. Bolile care distrug învelișul intestinului subțire o dată cu lactaza, ca boală celiacă, dezvoltă deficitul de lactază de tip secundar. „Deși este o cauză foarte rară, deficitul de lactază poate apărea prin absența congenitală a lactazei datorită unei mutații a genei care este responsibilă de producerea acesteia. Simptomele apar imediat după naștere”, declară doctorul brașovean. Intoleranța la lactoză nu este ușor de diagnosticat doar prin semne și simptome. Multe alte afecțiuni, alături de gastroenterită și sindromul de intestin iritabil, pot să dea simptome similare. Testul de provocare Pentru a confirma un diagnostic, medicul specialist vă poate recomanda să încercați așa zisa dietă de eliminare. Probabil cea mai des folosită metodă de autodiagnosticare a intoleranței la lactoză este reprezentată de o astfel de dietă, care are la bază evitarea consumului de lapte și produse lactate. Un test de provocare cu lapte este o metodă mai simplă de diagnostic a intoleranței la lactoză decât dieta de eliminare. O persoană care suspectează că ar putea suferi de intoleranță la lactoză nu mănâncă nimic cu o noapte înainte, iar dimineața bea un pahar cu lapte. Nu mai bea și nu mai mănâncă nimic timp de 3-5 ore, iar dacă suspiciunea se adeverește, laptele ar trebui să producă simptome la câteva ore de la ingestie. Dacă nu apare niciun simptom, este posibil ca alta să fie cauza crampelor abdominale. Aceste teste se pot realiza acasă, dar nu dau un răspuns categoric, în schimb există analize medicale specializate care să determine diagnosticul cu precizie. „Testul hidrogenului expirat este cel mai precis pentru intoleranță la lactoză. Înainte de test trebuie să se evite anumite alimente, medicamente și țigările. În ziua testului, se va bea un lichid care conține lactoză și apoi pacientul respiră într-un dispozitiv de mai multe ori pe durata a câteva ore. Dacă nivelurile de hidrogen din aerul expirat sunt mari, puteți avea intoleranță la lactoză. Atenție, însă, acest test nu se practică de obicei la sugari sau copiii mici, dearece poate produce diaree severă. De asemenea, se mai pot realiza analize ca testul de toleranță la lactoză și testul acidității scaunului, ambele având rezultate concludente”, amintește dr. Iulia Cristache. Tratament diversificat În cazul în care pacientul este diagnosticat cu intoleranță la lactoză, tratamentul poate începe prin schimbarea dietei și limitarea produselor lactate. Se pot recomanda totodată medicamente care conțin lactază și se găsesc sub formă de tablete ce se înghit. Adaptarea poate fi și ea o metodă de tratament prin introducerea laptelului în cantități treptat crescute. Astfel, organismul va fi capabil să tolereze cantități mai mari de lactoză, fără a dezvolta simptome. Laptele și produsele care conțin lapte sunt cele mai bune surse de calciu și vitamina D din dietă, astfel că „este un lucru obișnuit ca persoanele cu intoleranță la lactoză să aibă deficiențe de calaciu. De aceea este important să se suplimenteze dieta cu calciu. Un deficit de vitamina D produce și el boli de oase și fracturi. Deși alte surse de vitamina D pot substitui laptele, este o idee bună ca persoanele cu o astfel de afecțiune să ia suplimente de vitamina D pentru a preveni carența vitaminei cu pricina”, conchide dr. Iulia Cristache.