Interlopul cu Rolls Royce - înapoi la bulău!

După aproape un sfert de secol, Mihail Vlasov se întoarce acolo unde îi este, de fapt, locul: în celulă! 25 de ani i-au trebuit Justiţiei să-l mai prindă odată cu ocaua mică, indiferent cât de prodigioasă a fost activitatea sa infracţională. Fostul judecător din Iaşi, băgat de… Ceauşescu la pârnaie, pentru luare de mită, se întoarce la condiţia sa reală din calitatea de ditamai preşedintele Camerei de Comerţ a României.
Viaţa şi activitatea lui Mihail Vlasov sunt exemplare pentru tipul de personaj care s-ar fi încadrat perfect în schema ficţională a autorilor “Viţelului de aur” şi “12 Scaune” - Ilf şi Petrov. Avid de bani şi putere, împătimit al jocurilor de noroc, gata să facă orice pentru a-şi atinge ţelurile, acesta a reuşit să-şi creeze o aură de invincibilitate derivată din exploatarea abilă a atu-urilor familiale şi profesionale. A beneficiat de consistente susţineri de partid pe bază de contribuţii, jucând cartea liberală odată cu venirea la putere a partidului în a cărui listă ministerială şi-a plasat unul dintre gineri. A pus mâna pe Camera de Comerţ în urma unor manevre soldate cu un veritabil puci, pentru a se lăfăi într-un lux sfidător: circula doar cu Rolls Royce-ul din dotare şi-i convoca la întâlniri de lucru pe ambasadorii mai naivi pe care-i păcălea cu protocolul exorbitant al palatului la a cărei ridicare nu contribuise cu nimic. A exploatat la sânge patrimoniul Camerei de Comerţ pe care i l-a lăsat Cojocaru, aducând instituţia la sapă de lemn, iar “găina cu ouă de aur”, ROMEXPO, la faliment. A făcut toate manevrele posibile ca să pună mâna pe Registrul Comerţului, ale cărui taxe l-ar fi putut salva, fiind pe cale să reuşească cu ajutorul unor parlamentari pe care i-a cointeresat corespunzător. A încercat să-i manipuleze pe profesioniştii de la Arbitrajul Camerei, punând pile pentru clienţii recunoscători – şi, de aici i s-a şi tras: unul dintre aceştia a fost gata să pună la bătaie un milion de euro ca să câştige. I-a şi dat – cash – 200.000, pe care şoferul său a mai apucat doar să-i ducă la maşină când au apărut procurorii. Şi dacă nu se întâmpla necazul, ar fi avut bani de jucat la cazinou vreme de câteva săptămâni – fiind celebru în mediu pentru sumele mari pe care obişnuia să le piardă. Sume care, desigur, trebuiau compensate cumva: nu din bugetul secătuit al Camerei, ci din traficul de influenţă pe care-l practica în numele ginerelui său, al “partenerei” sale – o judecătoare ajunsă până la Curtea Constituţională, şi – bineînţeles, al celor două dotate fiice.
Dacă justiţia îl va găsi vinovat şi dacă procurorii n-au făcut cumva nişte erori, grăbindu-se să-l umfle, Vlasov va petrece o perioadă în mediul pe care l-a cunoscut foarte bine din celălalt regim, unde va putea să-şi desfăşoare talentele de jucător, evident pe sume simbolice.