Oricât ar părea de necrezut, ofensiva asta împotriva corupţiei nu are deloc darul de a-i descuraja pe amatorii de şpagă. Ba dimpotrivă – pare să-i stimuleze în solicitarea unor sume tot mai mari.
Recentul episod cu consilierul personal al lui Oprescu este un model. Omul, discret şi prevăzător, n-a prea ieşit în faţă de când primarul general l-a luat pe lângă el, ca om de încredere. Jurnaliştii n-au reuşit nici să găsească fotografii în care apare acesta. A fost, mereu, omul din umbră, căruia i se încredinţează sarcini mai mult sau mai puţin delicate, de care se achită exemplar.
Ajunsese un fel de „eminenţă cenuşie” a primăriei, de care toţi cei care aveau interese se loveau la un moment dat. Personajul acţiona pe două planuri: pe de o parte înregistra – selectiv - solicitările, iar pe de alta găsea persoanele potrivite care să poată fi convinse, din Consiliul General sau din departamentele primăriei. Mediatorul perfect! Speţa cu care a fost agăţat ţinea de aprobările necesare pentru modificarea unui PUZ care să facă loc pentru un mall nou. Obiectiv de multe milioane, pe care consilierii îl puteau anula sau întârzia. Dar mediatorul ştia care sunt „butoanele” pe care putea apăsa pentru a obţine majoritatea necesară. În cazul ăsta s-a întâmplat ceva care a făcut să nu reuşească din prima. Aşa încât pretenţiile au fost majorate. Doar că beneficiarul a simţit că în felul ăsta n-o să mai aibă nici un profit, dacă dă tot câştigul pe şpagă şi a preferat să se autodenunţe. În consecinţă, omul cel discret, după ce a fost urmărit o scurtă perioadă, a fost surprins în flagrant, încasând 25.000 de euro dintr-o şpagă totală care se ridica la peste 200.000. Pe măsura interesului. De aici înainte rămâne ca procurorii să descâlcească filiera pe care urma să circule aceşti bani, pentru că, cu siguranţă, nu intrau toţi în buzunarele şi conturile lui „Moni” Wigler.
Unii se vor gândi, poate, că ajungeau şi la primar. Mă îndoiesc însă că doctorul Oprescu ar fi putut să fie atât de imprudent. Şi că, la rândul său, consilierul ar fi făcut imprudenţa de a-şi etala manevrele, ceea ce ar fi putut duce la pierderea încrederii şefului său.
Pentru mine principala problemă care rămâne în cazul acestui tip de şpăgi este de unde şi cum scot mituitorii „cash”-ul. Pentru că au şi ei constrângerile lor contabile, în registre nefigurând şi un capitol corespunzător? Cineva, mai priceput decât mine, mi-a răspuns: simplu! Din facturile constructorilor! Beneficiarul acceptă ca acestea să fie „umflate” cu un procent din care le rămâne şi lor ceva. Nu trebuie decât să scoată pe rând, banii, prin varianta operaţiunilor fără acoperire.
Probabil că neprietenii primarului general îşi freacă mâinile de bucurie că, strâns cu uşa, consilierul îl va da în primire. Nu cred. Cei aproape şapte ani de experienţă la acest nivel ai lui Sorin Oprescu îl vor fi învăţat să se pună la adăpost de tentaţiile periculoase care intervin pe parcursul mandatului unui ales. A mai avut, deja, o experienţă, cu şeful de la Drumuri, faţă de care a manifestat doar neglijenţa de a nu se întreba cum de creştea bunăstarea lui atât de repede şi de spectaculos. În rest, ancheta nu a putut stabili vreo conexiune, pentru că nu există. Mă îndoiesc – şi sper – că nici în cazul acesta nu se va găsi un astfel de „fir”. Pentru că Oprescu îşi pavează cu grijă calea spre cel de-al treilea mandat, chiar dacă, uneori, interesul general se poticneşte de câte un consilier personal...
Adaugă un comentariu