Inspectoratul de Stat în Construcţii vrea o listă a ruşinii în construcţii

Piaţa imobiliară se află în prezent într-un blocaj, generat pe de-o parte de scăderea numărului de tranzacţii cu locuinţe, iar pe de altă parte de autorizarea greoaie sau chiar oprirea unor investiţii. Pentru dezvoltatorii problematici, care au generat această problemă a autorizărilor, organele de control ar putea fi soluţia care să ducă la îmbunătăţire, este de părere Paul Racoviţă, inspector general la Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC).
„Marii dezvoltatori nu se joacă, toţi vor să-şi asigure calitatea lucrărilor, pentru că la mijloc sunt investiţii foarte mari. Ce îi disciplinează este prezenţa controlului în piaţă. Ar trebui creată o listă neagră a dezvoltatorilor, a firmelor de construcţii, a diriginţilor de şantier, astfel încât să nu-şi mai permită să nu facă lucrurile bine”, a spus Paul Racoviţă, pentru Mediafax.
Centralizarea datelor despre fiecare companie este însă o procedură complicată, iar instituţiile nu stau bine la acest capitol. „Ne luptăm de ani de zile să avem un registru al construcţiilor şi nu reuşim“.
Orice investitor – fie el public sau privat – are obligaţia de a anunţa începerea lucrărilor de construcţii la emitentul autorizaţiei de construire şi la Inspectoratul de Stat în Construcţii, pentru a se stabili ulterior programul de control. Această etapă presupune implicarea beneficiarului, a proiectantului, a executantului (constructorul) şi a inspectoratului.
După verificările care au loc pe parcursul derulării construcţiei, atunci când proiectul este gata, se întocmeşte un dosar de calitate şi urmează etapa de recepţie, pentru ca, ulterior, construcţia să poată fi utilizată. Mai departe, pe parcursul existenţei construcţiei, se fac periodic documente de urmărire a lucrărilor de întreţinere.
Problemele cele mai mari, spune Paul Racoviţă, nu provin de la lucrările noi, ci de la fondul vechi, deja construit.
Inspectoratul de Stat în Construcţii se ocupă şi de controale pe lanţul de distributie a materialelor de construcţii, de la producător la importator sau distribuitor. Nu de puţine ori s-au constatat nereguli în calitatea materialelor folosite, cele mai frecvente probleme fiind la polistiren, la cărămidă, la mortare. Cele mai multe probleme sunt însă nu la materialele în sine, ci la modul în care sunt folosite în execuţie.