Inginerii de la IAR Ghimbav au participat la proiectarea primului automobil 100% românesc, în 1946

Maşina Malaxa este importantă pentru istoria industriei auto din România deoarece reprezintă primul automobil dezvoltat şi produs în ţara noastră, la Reşiţa, încă din 1946. Asta cu mult timp înainte de motorizarea oficială făcută de statul român prin intermediul diverselor licenţe achiziţionate după război.
În perioada interbelică, din punct de vedere industrial, România, prin fabricile sale, nu era defazată calitativ faţă de concurenţii de pe piaţa europeană. Exponentul central era reprezentat de numele Malaxa. În spatele acestuia se afla ing. Nicolae Malaxa, proprietarul conglomeratului industrial. El este cel care a pus, într-un fel, bazele industriei grele în România. În fabricile sale se produceau locomotive diesel foarte performante, ţevi, armament etc. De numele său este legat, însă, şi primul automobil 100% românesc.

Prindea şi 120 de km/h
Despre acest subiect au rămas destul de puţine informaţii disponibile. Câteva informaţii de natură tehnică sunt prezentate în cartea inginerilor A. Brebenel şi D. Vochin, „Din istoria automobilului”.  În acest volum se precizează că maşina a fost dezvoltată în 1946 de către un colectiv de ingineri de la A.S.A.M,  Malaxa şi I.A.R Braşov, conduşi de ing. Petre Carp. Aceasta reprezenta răspunsul pentru un automobil popular şi adopta o soluţie tehnică cu motorul amplasat în spate şi tracţiune pe roţile din spate („totul spate”). Propulsorul, pe benzină, avea trei cilindri dispuşi în stea şi era răcit cu aer. Furniza 30 CP şi provenea, probabil, de la un avion de mici dimensiuni. Mai aflăm că pentru răcirea motorului aerul era captat prin faţă, deasupra parbrizului, printr-o grilă, şi era condus prin plafon, în spate, la motor. Portbagajul era amplasat în partea din faţă,  iar caroseria era prinsă de şasiu prin intermediul unor tampoane de cauciuc. Se mai precizează că viteza maximă atinsă era de 120 km/h, avea un consum de 10 l/100 km şi o masă proprie de 500 kg.  

Ruşii au fost încântaţi de maşină aşa că ai decis s-o producă ei
Datele referitoare la numărul exemplarelor nu sunt foarte clare. Se vorbeşte de câteva unităţi – prototipuri, stadiu la care ar fi rămas din lipsa posibilităţilor de a dezvolta o producţie de serie, dar unele documente spun că au fost câteva sute de bucăţi fabricate în doi ani de producţie. Dintre acestea, majoritatea ar fi mers la export şi asta ar explica lipsa lor în ţară. Nu explică, însă, lipsa lor cu desăvârşire în general. Povestea se termină cu decizia unor factori politici sovietici care, încântaţi de automobil, decid mutarea elementelor de producţie în Uniunea Sovietică. Acesta este sfârşitul istoriei de unde rămânem cu o fotografie, un desen şi puţinele informaţii disponibile.