Înfrățirea Hărman, trecut, prezent și viitor

Penuria echipelor de fotbal din ligile superioare din Brașov, ne-au determinat să aruncăm o privire mai în jos în fotbalul mic. Mic, dar inimos. De exemplu la Hărman, acolo unde echipa locală Înfrățirea ocupă locul trei la finele turului ligii a patra, dar „au cea mai bună echipă din campionat”, conform declarației unui fin cunoscător al fotbalului la acest nivel, Adi Hârlab. Dar referitor la echipa pregătită de Dorel Frunză vom vorbi mai târziu. În preambulul acestui articol vom prezenta originile grupării sportive la care facem referire. Echipa sașilor bogați La câțiva ani după război, la inițiativa sașilor din comună i-a ființă echipa de fotbal. Ei au fondat prin intermediul bisericii, o societate bancară, Banca Agricolă ce purta numele „Înfrățirea”, de aici și prima și chiar actuala denumire a echipei de fotbal. E drept, pe parcurs ea s-a mai numit și „Covorul.” Interesant este că s-a bătut palma cu șefii renumitei fabrici, dispărute între timp, pentru un… rând de echipament sau închirierea unui autocamion, sau când nu era, un tractor necesar deplasărilor echipei. Prima participare a Înfrățirii în campionat s-a produs în ediția 1950-1951! Pe lângă bancă sau fabrica de covoare, o altă societate și-a pus amprenta asupra bunului mers al lucrurilor în fotbalul de la Hărman. C.A.P.-ul din comună care a susținut multe din cheltuieli, bașca jucătorii care erau salariați acolo. Paradoxal, deși făcea eforturi generoase, C.A.P.-ul era un „sponsor” neoficial, nu prea permiteau vremurile politice asemenea lux. Deplasări obositoare prin raionul Sf. Gheorghe Pentru o scurtă perioadă, 1964-1968 Hărmanul a fost arondat la Sf.Gheorghe deși era la o palmă de Brașov. În aceste condiții, echipa de fotbal disputa meciuri în campionatul vecin, în raionul Sf.Gheorghe. Supraviețuitor al acelor vremuri, Vasile Răvar (70 de ani), o enciclopedie a sportului local și momentan delegat al echipei de fotbal ne-a istorisit întâmplările acelor vremuri. „Ne programau ungurii numai duminica de la ora 16 de trebuia să plecăm cu noaptea în cap în deplasare. Nu puteai parcurge distanțele repede ca azi, mijloacele de transport dar și drumurile erau mai puțin eficiente. Plecam dimineața, veneam la miezul nopții.” Cu memoria unui licean, „nea” Vasile ne-a pus la curent cu echipele acelor vremuri din Brașov, la acest nivel firește. „Era localitatea și echipa, tuturor le plăcea sportul, mai ales primarilor care tare le mai plăcea să se laude. Auziți aici echipele: Indumin Bod, Getop Râșnov, Șoimii Prejmer, Izvorul Săcele, Măgura Codlea, apoi din Brașov aveam ca adversari Rafinăria, Șuruburile, Zenit (școala de ofițeri) sau Automotoare”. Hărmanul a dat handbaliste „naționalei” Tot domnul Răvar ne-a vorbit și despre handbalul hărmănean, „încă de pe vremea când el se juca în 11. Păi de la noi a plecat Strepffer, o săsoaică ajunsă căpitanul naționalei României. Sau Ana Stark, cea mai bună handbalistă a acelor vremuri, plecată la Rapid și ulterior normal, în Germania.” Marea supărare a lui „nea” Vasile constă în dezinteresul tinerilor din ziua de azi pentru sport. „Dar și al celor care sunt puși să-i pregătească și să slujească sportul. Acum e drept grijile sunt mai mari, necazurile mai multe, dar parcă și copii ăștia prea vor să facă totul pe calculator.” La cei aproape 70 de ani ai săi, Vasile Răvar pregătește jocurile echipei de seniori și juniori, fie acasă, fie în deplasare. „Dacă jucăm afară, am grijă ca microbuzul să fie în centru la ora fixată, să fie plinul făcut, echipamentul jucătorilor să fie întreg și carnetele de joc vizate.” Adică tot ce face un conducător responsabil și interesat de echipă. Înfrățirea de azi, îmbinarea a două generații Despre Înfrățirea Hărman, cei ce urmăresc „fotbalul județean” au numai cuvinte de laudă. O echipă care joacă mereu să câștige. Și de cele mai multe ori o face. În formula Cuibar- Andrei, Morar, Nedelea, Foca- Grigoraș, Marșavela, Barabaș, Năsui-Sohodolean, Constantinescu, echipa a avut în tur un parcurs bun, de regularitate, 17 10 4 3 36-15 34. Generația „veche” cu Nedelea, Morar, Marșavela, Constantinescu, a îmboldit sângele proaspăt Andrei, Foca, Năsui, Barabaș și ceilalți reușind o simbioză care le-a adus hărmănenilor 34 de puncte și un loc 3 din care pot privi chiar mai sus. Spre promovare oare? Să ne răspundă Dorel Frunză, antrenorul echipei. „Nu avem acest obiectiv, dar dacă evoluția noastră și jocul rezultatelor ne aduc în vârf nu ne vom da la o parte. La noi nu e vorba de obiectiv, ci mai degrabă de dorință, de a termina cât mai sus”. Tot Dorel ne dezvăluie de ce nu s-ar teme de o promovare care implică costuri înzecite. „Noi suntem susținuți de Consiliul Local Hărman. Localitatea noastră e una bogată și cu oameni mândri, e firesc să vrea echipa localității lor cât mai sus. Consilierii noștri împreună cu primarul Mihai Dișor se interesează frecvent de rezultatele noastre, atunci când nu sunt la meciuri.” Din conducerea echipei mai reținem pe Marius Stoichiț, președinte onorific și sufletul asociației. Atunci când nu e la postul de poliție al cărui șef este, îl găsești ori pe stadion, ori la birou cu problemele fotbalului în față. Vasile Răvar, mai sus amintit este delegatul echipei „de câteva decenii” cum a ținut cineva să completeze. Vicepreședinte este Iosif Bodosi. Anul înființării asociației, acum non profit: 1948. Dorel Frunză, generația „grădiniței” lui Lucescu Pe Dorel Frunzea, cum e în buletin, Frunză cum îl știu microbiștii brașoveni, iubitorii fotbalului din Brașov îl știm din perioada 1977-1981 când a jucat la I.C.I.M. Brașov și în paralel la echipa națională de juniori generația lui Mateuț, Andone, Gabor și ceilalți „canguri” de la Hunedoara, medaliați cu bronz la mondialele de juniori din Qatar. Mare talent, a jucat într-o echipă care îi mai cuprindea pe Balazs, Furnică, Șerbina, Hârlab, Ciobanu, Câmpeanu, Mitu, Funkstein, Lupuțan, Dan Gheorghe, Bența, foști jucători unu și unu pentru Brașov. Regretă și acum un 0-0 cu FCM Brașov care a scos ICIM-ul de la promovarea în divizia A în detrimentul Galațiului. Despre echipa sa Frunză ne-a declarat: „Am început mai greu turul, dar când ne-am reglat motoarele nu prea ne-a mai deranjat nimeni. Am început pregătirea mai târziu din motive obiective și asta s-a regăsit în omogenitatea evoluțiilor băieților mei”. Și schimbul de mâine e privit atent. La Hărman funcționează două grupe de copii, sută la sută localnici, pregătite de Victor Bica și Bogdan Frunzea, băiatul antrenorului de la echipa mare. Pentru a vă convinge de seriozitatea oamenilor de aici, nu putem încheia materialul fără a dezvălui visul președintelui asociației, Marius Stoichiț: „pe lângă dezvoltarea sportului în Hărman, a fotbalului în principal, aș vrea să modernizăm permanent baza, în acest context o nocturnă fiind ideală. Apoi, mi-aș dori ca un copil crescut la noi să facă pasul și să joace în liga I.”