Infracţiunile, pe înţelesul elevilor

Poliţiştii braşoveni desfăşoară o campanie prin care încearcă să le explice copiilor ce lucruri nu au voie să facă pentru că ar încălca legea. De asemenea, oamenii legii încearcă să le arate copiilor cum au ajuns unii minori să devină infractori şi ce au de făcut să nu comită aceleaşi greşeli. Pentru început, elevii află ce înseamnă un comportament agresiv. „Comportamentele agresive au o evoluţie lentă, deseori acestea se declanşează după o lungă perioadă de timp. Agresivitatea, în ceea ce îi priveşte pe copii şi tineri, se defineşte printr-o paletă largă de comportamente, cum ar fi: răspund agresiv adulţilor când sunt mustraţi; se enervează rapid; uneori, argumentele lor sfârşesc în furie; sunt lipsiţi de autocontrol; reacţionează negativ la critică; sunt incapabili să accepte ideile altora”, a explicat Gabriela Dinu, purtătorul de cuvânt al IPJ Braşov. Poliţiştii spun că, pe parcursul anilor de şcoală, abilităţile de cooperare ale acestor elevi scad, ei participă tot mai puţin la activităţile specifice, depun din ce în ce mai puţin efort pentru activităţile şcolare. Minorii cu acest tip de comportament îşi pierd interesul pentru şcoală, iar actele minore de agresivitate cresc. Dacă, iniţial, tinerii se angajează in agresiuni minore, în timp acestea se transformă în violenţă psihică şi fizică. „Elevii care au fost agresaţi au tendinţa de a avea puţini prieteni cu care să poată comunica uşor şi, adesea, au sentimentul izolării şi al singurătăţii. Acest fapt determină diverse grade de marginalizare, punându-l pe copil într-o ipostază de confruntare personală cu ceilalţi, ceea ce împiedică formarea unor deprinderi sociale non-violente. Aceşti elevi, la rândul lor, au tendinţa de a-i agresa pe ceilalţi”, explică Dinu modul în care violenţa în rândul copiilor devine un cerc vicios. În încheiere, poliţiştii le explică elevilor câteva situaţii care reprezintă infracţiuni:
- Dacă pui o simplă piedică sau îmbrânceşti pe cineva, fapta se numeşte lovire sau alte violenţe; când celui lovit i se produc vânătăi sau răni, fapta este mai gravă şi se numeşte vătămare corporală; atunci când mai mulţi copii se lovesc reciproc, fapta se numeşte încăierare şi vor fi traşi la răspundere toţi participanţii.
- Dacă intri în casa cuiva fără voie sau dacă îţi dă voie iniţial, dar apoi îţi spune să ieşi iar tu refuzi, fapta este violare de domiciliu.
- Când iei un bun de la o persoană fără voia acesteia fapta se numeşte furt, chiar dacă ai returnat bunul după ce proprietarul a sesizat dispariţia lui sau dacă ai dat înapoi contravaloarea bunului sustras; la fel, fapta este furt dacă iei un produs de pe un raft şi părăseşti magazinul fără a achita costul său.
-  Dacă primeşti de la un coleg un telefon mobil pentru a te juca şi tu îl foloseşti pentru a purta convorbiri care au consumat creditul, fapta este furt în scop de folosinţă.
- Dacă primeşti acasă bunuri despre care ştii că sunt furate de cineva, fapta este tăinuire; iar dacă ascunzi un infractor pentru a nu fi prins de oamenii legii, fapta este favorizarea făptuitorului.
- Dacă minţi un copil că trebuie să îţi dea o sumă de bani sau un bun pentru a-l duce părinţilor săi căci aşa te-ar fi rugat ei, după care îţi însuşeşti banii sau bunul, ai comis infracţiunea de înşelăciune.
- Când sustragi un bun după ce l-ai ameninţat sau lovit pe deţinător, fapta este tâlhărie; vei avea circumstanţe agravante dacă foloseşti o armă, un spray paralizat sau eşti mascat.
- Dacă bunul ţi-a fost dat de bunăvoie chiar de persoana căreia îi aparţine, iar tu refuzi să i-l restitui, fapta se numeşte abuz de încredere.
Întregul demers al poliţiştilor se înscrie sub titlul „Copilărie violentă – primul pas spre infracţionalitate”.