Informatician, caut de muncă pentru acasă

Când aud de cuvântul „handicapat”, la toți le vine să o ia la fugă. Când aud de „caz social”, toți se gândesc la sărăcie lucie, durere, milă, compasiune, la oameni care se plâng că nu au bani și cer ajutorul tuturor. Excepția vine din cartierul Triaj, unde, într-un apartament cochet, curat și împresurat cu tablouri frumoase, locuiește Lucian Adrian Ioan… Cu tehnologia la pat „Sunt Lucian, dar prietenii îmi spun Bibi”, ne-a spus băiatul așezat în fața calculatorului. Patul din sufragerie în care stă Lucian are toate facilitățile unui birou. Băiatul are televiziunea la picioare în cel mai propriu sens al cuvântului, întrucât la capul patului avea un televizor, conectat la o consolă de jocuri X-Box. În stânga sa se află un calculator cu monitor cu cristale lichide, conectat la internet și un telefon. Deasupra capului se odihneau o pereche de căști, sute de compact disuri și dvd-uri, iar pe monitor o cameră web. Întins în pat, Bibi ținea pe burtă tastatura și din când în când mai butona la mouse. Bibi a făcut primele clase acasă, restul în cărucior „M-am născut cu o malformație la coloana vertebrală, de la care am ajuns la paralizie, de la brâu în jos. Nu am mers niciodată pe picioare”, ne-a spus tânărul în vârstă de 20 de ani. „Din clasa I până în clasa a IV- a am învățat acasă. Veneau la mine o profesoară de limba română, una de matematică și una de franceză. Engleza am învățat-o acasă, uitându-mă la Cartoon Network. Apoi, din clasa a V-a erau prea multe materii ca să mai aduc profesorii aici. Aveam două cărucioare cu care mă deplasam la școală. Tata mă cobora scările, mă ducea la școală și mă aducea apoi acasă. Cu unii colegi m-am înțeles bine, dar am avut și «dușmani»”, a spus băiatul. Coborât cu macaraua din balcon Din cauza lipsei de activitate fizică, băiatul s-a îngrășat rapid. „A mâncat destul de bine și s-a îngrășat. A ajuns să nu-l mai pot căra pe scări, cred că avea în jur de 70 de kile’. I-am construit o macara pe balcon cu care îl coboram și îl urcam în fiecare zi”, ne-a spus Adrian Ioan, tatăl băiatului (foto dreapta). Macaraua e formată dintr-o bară fixă, pe care erau montate un sistem mobil de scripeți, iar scaunul cu rotile e prins în niște cârlige. Băiatul era coborât și ridicat cu ajutorul unei manivele. Pensionarul, fost mecanic de locomotivă, a avut tăria să treacă peste necazul din familia sa, ba chiar să-și păstreze o doză de optimism și bună dispoziție. Soția sa, Maria, este o pasionată a picturii și tablourile, care reprezintă reproduceri după picturi celebre, înfrumusețează fiecare cameră din casă. Nu a fost ușor pentru nici unul din ei, mai ales că Lucian a trebuit să suporte mai multe operații chirurgicale, a petrecut destul timp prin spitale, iar acasă are nevoie de îngrijire. Băiatului nu i-a lipsit nimic, mai puțin sănătatea fizică. Tatăl său i-a făcut chiar și un „sistem de transport” până în baie, format dintr-o bară și suporții aferenți . Nu prea a funcționat, astfel că a trebuit să renunțe la tocul ușii, să modifice scaunul cu rotile, pentru ca să intre în baie. Băiatul cântărește acum 100 de kilograme, însă înainte de cura de slăbire ajunsese la 130. N-are diplomă, ci doar știe meserie Ultima dată când Bibi a coborât pe balcon a fost în urmă cu doi ani. „Aș putea să mai ies afară, chiar și iarna, dar nu am pentru ce”, spune Lucian Ioan. „Ce să facă, să se ia la întrecere cu alte cărucioare?”, a întrebat retoric bărbatul. Chiar și așa, băiatul nu se simte singur. „Vorbesc cu prietenii pe internet. Am avut o rețea înainte să intre «erdeesul» pe la noi și m-am împrietenit cu băieții. Pentru că mă pricepeam și la Windows, apelau la mine atunci când aveau probleme cu calculatorul”. Pasiunea lui Lucian Ioan este informatica, astfel că s-a axat pe web design – realizarea de site-uri pe internet. „Nu am avut cum să fac liceu, așa că nu am ajuns la facultate. Am învățat singur să fac site-uri, să folosesc programele”. Bibică, după cum îl alintă tatăl său, spune că știe să lucreze în Switch Max, Web Plus 10, Corel și Adobe. „Nu pot să spun că sunt un expert, dar fac site-uri destul de profesionale. Aș vrea să lucrez în domeniu, dar nu am diplomă, pentru că nu am studii de specialitate”, a spus băiatul. Vrea să prindă contracte de web design Tatăl său a văzut ce-i place fiului și-a făcut pe plac. „În fiecare an facem câte un upgrade. A vrut placă video nu-știu-de-care, mai înainte de asta a vrut un upgrade la calculator. Ultima dată a văzut el o variantă de X-Box mai nouă, însă i-am zis să se potolească. CD-urile și DVD-urile sunt pentru el ca țigările pentru alții”, ne-a mărturisit tatăl. Deși nu trăiesc decât dintr-o pensie, un salariu, indemnizația de handicap, Adrian Ioan nu se plânge. „Noi suntem bucuroși pentru că încă e bine”. De patru ani, el ține un caiet de socoteli – un fel de contabilitate casnică primară. „Când mă întreabă soția unde s-au dus banii, o trimit la caiet. Nu am mai avut certuri de mult timp, pe subiectul ăsta”. Bibi nu își dorește decât să muncească, să prindă contracte de web design, să lucreze în sistem de free-lancer. „Încearcă un prieten cu care fac site-uri să prindă niște contracte în Spania”. În țară, până în prezent, nimeni nu s-a gândit să-i acorde o șansă.