Îndoctrinarea, dogma şi… Ora de Religie

Religia este, cel puţin în ultimul timp, un subiect discutat de foarte mulţi. Tema  este cât se poate de actuală şi punctele care se discută sunt multiple. Personal cred că se joacă foarte mult pe manipulare venită din partea celor care se zbat să-l elimine pe Dumnezeu din societate. Da, asta-i miza cea mare – chiar dacă actorii principali nu vor recunoaşte niciodată franc acest adevăr – iar ora de religie alungată frumuşel şi în „spirit de toleranţă” din şcoli, este un prim pas. Pentru împlinirea „obiectivelor” militanţii atei, liber-cugetătorii, şi-au pregătit un arsenal pe care îl folosesc periodic, în funcţie de necesităţi, asemenea unei picături chinezeşti. Anumite cuvinte, turnate în mod repetat în creierele oamenilor se aşteaptă să aibă efectul manipulant scontat. Mai devreme, sau mai târziu, aceste cuvinte care fac parte din vocabularul oricărui om care vrea să se alinieze la „corectitudinea politică” vor transforma discursul militant al ateilor într-o limbă de lemn aşa cum regimul comunist şi-a construit un astfel de limbaj care trebuia să învelească mai toate discursurile: regim burghezo-moşieresc, duşman de clasă, fascist ş.a. erau cuvinte aruncate precum praful în ochii opozanţilor.

Arsenalul de cuvinte
Nu este deloc greu să urmărim care sunt cuvintele preferate de militanţii care simt un disconfort atunci când pomenesc cuvântul religie. Iată câteva dintre ele: fascist, legionar, intolerant, retrograd, mistic, discriminare. Acestea sunt cuvinte pe care ei le folosesc ca pe un pumn aruncat în faţa opozantului. Între acestea se află şi îndoctrinarea şi dogmatismul pe care le folosesc într-un sens peiorativ şi total lipsit de substanţă. Aceasta  denotă o crasă incultură, nu teologică pentru că nu este cazul lor, dar cel puţin filosofică. „Îndoctrinarea” este folosită în ideea în care elevul, de mic, este înregimentat unui sistem rigid de învăţături, de precepte care nu i-ar mai da voie să gândească liber. De aici înţelegem că toţi creştinii şi, bineînţeles, clericii ar fi nişte îndoctrinaţi, înguşti la minte, care nu sunt în stare să gândească dincolo de religie. Nimic mai fals! Însă ei şi-au însuşit acest limbaj, au construit un întreg sistem din limitele căruia nu vor să mai iasă. Adică, paradoxal, ei înşişi sunt cei îndoctrinaţi. Ca să observaţi veridicitatea argumentelor, urmăriţi discursurile acestora şi veţi vedea limitarea argumentelor şi, mai mult, chiar violenţa cu care îşi exprimă doctrinele ateist-evoluţioniste.

Dogma creştină
O altă falsă opinie este legată de dogmă şi de interzicerea gândirii libere pe care ar presupune-o dogma creştină. Nimic mai fals! Dogma este un instrument necesar, un reper în mărturisirea credinţei, o învăţătură de credinţă care încurajează gândirea liberă, însă nu derapajele. Dogma, este o regulă, un adevăr revelat asupra căruia poţi gândi; un adevăr incontestabil care îţi întăreşte libertatea de a gândi. Asupra dogmelor creştine s-au scris nenumărate tomuri, ceea ce arată că dogma creştină nu presupune nici pe departe o îngustare a minţii. Domnul Hristos Însuşi îndeamnă la cercetarea Scripturilor, iar Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să cercetăm orice învăţătură şi să ţinem CE ESTE BINE. Desigur că în construcţia relativismului pe care îl presupune inevitabil ateismul, Binele, Frumosul, Adevărul nu pot fi realităţi imuabile şi atunci se folosesc de un înţeles greşit al cuvântului dogmă pentru a crea false primejdii. Copiii, la ora de religie, nu sunt îndoctrinaţi, nu sunt „invitaţi” să îşi îngusteze mintea, ci sunt educaţi moral şi religios pentru a fi oameni capabili de dialog, de respect, pentru a trăi civilizat alături de ceilalţi oameni pe care învăţătura creştină îi numeşte atât de frumos semeni.